299 __ $aDupă război la Paris : cronica anilor regăsiți : [memorii]
955 __ $a1
200 __ $aDupă război la Paris $fSerge Moscovici $gtext stabilit, prefață și note de Alexandra Laignel-Lavastine $gcu o postfață de Pierre și Denis Moscovici $gtraducere din limba franceză și note de Magda Jeanrenaud $ecronica anilor regăsiți : [memorii] $bCarte tipărită
517 __ $aMon après-guerre à Paris : chronique des années retrouvées(tit. orig.)
700 __ $aMoscovici, Serge
702 __ $4trad. $aJeanrenaud, Magda
702 __ $4ed. $4pref. $aLaignel-Lavastine, Alexandra
702 __ $4postf. $aMoscovici, Pierre
702 __ $4postf. $aMoscovici, Denis
010 __ $a9789734683857
035 __ $aII 94098
675 __ $a821.133.1-94=135.1
675 __ $a929Moscovici, Serge
686 __ $a821
608 __ $amonografie
606 __ $alit. franc. - memorii, jurnale, biografii
606 __ $aMoscovici, Serge
101 __ $arum
210 __ $aIași $cPolirom $eBucurești $d2021 $gArtprint
215 __ $a351 p.
830 __ $a821.133.1-94/M91
300 __ $aTit. orig. (fre): Mon après-guerre à Paris : chronique des années retrouvées
330 __ $aDupă apariția în 1997 a Cronicii anilor risipiți, în care își rememorează tinerețea petrecută în România, Serge Moscovici a lucrat la o urmare a acestei cărți autobiografice, pe care însă nu a mai reușit să o ducă la bun sfîrșit. Însemnările și ciornele sale au fost reunite în volum de Alexandra Laignel-Lavastine, care oferă publicului o primă reconstituire a anilor de formare umană și intelectuală ai celui ce avea să devină unul dintre marile nume ale psihologiei sociale și un precursor al ecologiei politice. Ajuns în 1948 la Paris după ce străbate Europa devastată de război, tînărul Moscovici va izbuti să învingă izolarea, apropiindu-se de alți doi evrei săraci și dezrădăcinați ca și el, cu care va lega o prietenie pe viață. Unul este Isac Chiva, născut la Iași, cel care va deveni mîna dreaptă a lui Claude Lévi-Strauss, iar celălalt Paul Celan, originar din Cernăuți, considerat în scurtă vreme unul dintre marii poeți ai secolului XX. Împreună, vor descoperi mediul boem al Cartierului Latin, traiul în hotelurile ieftine și viața de noapte a Parisului, cu cluburile de jazz și cabaretele sale, dar și prietenia și emulația intelectuală. Iar „Mosco” își va împlini visul de a deveni om „de carte”, absolvind cursurile Institutului de Psihologie pentru a ajunge apoi să lucreze la Sorbona, CNRS și EHESS, acolo unde a abordat și aprofundat problemele definitorii pentru gîndirea sa: simțul comun, enigma mulțimilor, puterea minorităților, condiția de paria.