299 __ $aSuflete moarte : poem
955 __ $a1
200 __ $aSuflete moarte $bCarte tipărită $epoem $fN.V. Gogol $gtraducere din limba rusă și note de Anca Irina Ionescu $gprefață de Antoaneta Olteanu
517 __ $aMiortvÿe dushi (tit. orig.)
700 _0 $aGogol, Nikolai Vasilievici
702 _0 $4trad. $aIonescu, Anca Irina
702 __ $4pref. $aOlteanu, Antoaneta
010 __ $a9786060880080
035 __ $aII 95985
675 __ $a821.161.1-31=135.1
675 __ $a082.1Corint Clasici ai literaturii
686 __ $a821
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rusă - roman
101 __ $arum
210 __ $d2022 $eBucurești $aBucurești $gTipografia Everest $cEditura Corint
215 __ $a464 p.
225 __ $aCorint Clasici ai literaturii
300 __ $aTit. orig. (rus.): Miortvÿe dushi
330 __ $aDescris de autorul însuși drept „poem epic în proză”, Suflete moarte (1842) este un roman unic în literatura clasică și un punct de reper în scrierea de expresie rusă. Romanul reflectă viața în Rusia feudală, stilistic îmbinând realismul obiectiv cu elementele de absurd, dar și comicul, frizând grotescul, cu nuanțele tragice. Pavel Ivanovici Cicikov, „consilier de colegiu, boier”, așa cum se prezintă întotdeauna, are ideea genială de a se îmbogăți rapid printr-o înșelătorie: va cumpăra „suflete moarte” de iobagi – al căror deces nu a fost încă declarat, figurând deci în continuare ca persoane vii –, pentru care proprietarii încă sunt nevoiți să plătească taxe către stat, și le va revinde apoi. Deși nu s-a dat niciodată înapoi de la câștiguri necinstite, Cicikov este convins că de această dată are să folosească banii ca să își cumpere pământ și să devină și el moșier respectabil. Unii dintre cei întâlniți în călătoriile sale sunt cuceriți de manierele impecabile și de carisma boierului nou-venit, alții acceptă tranzacțiile propuse conștienți fiind de infracțiunea comisă. Cu toții însă conturează un tablou picaresc și totodată tragic, așa cum nu mai există în literatură.