035 __ $aII 96211
299 __ $aMareșalul Alexandru Averescu : militarul, omul politic, legenda
955 __ $a1
200 __ $aMareșalul Alexandru Averescu $bCarte tipărită $emilitarul, omul politic, legenda $fPetre Otu
700 _0 $aOtu, Petre
010 __ $a9786063391477
675 __ $a94(498)"1859/1938"Averescu, Alexandru
675 __ $a355.332(498):929Averescu, Alexandru
675 __ $a929Averescu, Alexandru
686 __ $a929/94
608 __ $amonografie
606 __ $aistoria României - anii 1859-1938
606 __ $aAverescu, Alexandru
606 __ $amareşali ai României
101 __ $arum
205 __ $aEd. a 3-a, revăzută și adăugită
210 __ $d2022 $eBucurești $aBucureşti $gArtprint $cLitera $cEditura militară
215 __ $a528 p.
300 __ $aBibliografie p. 140-143
330 __ $aLa sfârşitul Primului Război Mondial şi în primii ani postbe­lici, societatea românească a evoluat, în bună măsură, sub zodia „mitului Averescu“. În anul 1919 popu­laritatea generalului Alexandru Averescu ajunsese la apogeu. Soldaţii povesteau că stătuseră în tranşee cu generalul. Copiii se jucau de-a războiul împărţiţi în două grupe – una condusă de Averescu, cealaltă de Mackensen – şi în­totdeauna prima era câştigătoare. Când se răspândea zvonul că „vine Generalul“, toată suflarea satelor ieşea să-l privească. Văduve veneau cu copiii în braţe şi cu hârtii în mână să le facă „Generalul“ pensie. Altele ţipau prin mulţime să ajungă aproape de el, să-l întrebe de moartea bărbaţilor lor. Toţi aşteptau mântuirea de la „General“.