299 __ $aMareșalii Palatului : Demnitari ai Curții regilor României : 1866-1947
955 __ $a1
200 __ $aMareșalii Palatului $eDemnitari ai Curții regilor României : 1866-1947 $fTudor Vișan-Miu $gcuvânt însoțitor de Andrew Popper $gprefață de Andrei Florin Sora $bCarte tipărită
700 __ $aVișan-Miu, Tudor
702 __ $aPopper, Andrew $4pref.
702 __ $aSora, Andrei Florin $4pref.
010 __ $a9786060880639
035 __ $aII 95994
675 __ $a94(498)"1866/1947"
675 __ $a355.331(498)
675 __ $a082.1Istorie cu blazon
686 __ $a929/94
608 __ $amonografie
606 __ $aistoria României - anii 1866-1947
606 __ $amareşali ai României
101 __ $arum
210 __ $aBucurești $cEditura Corint $d2022 $eBucurești $gMonitorul oficial
215 __ $a304 p.
225 __ $aIstorie cu blazon
300 __ $aBibliografie p. 277-294
330 __ $aOdată cu domnia lui Carol I a fost introdusă funcția de Mareșal al Palatului – de altfel, cea mai importantă în ierarhia Palatului. Avea să fie consolidată și legiferată odată cu proclamarea Regatului în 1881, iar responsabilitățile acesteia au evoluat în timp, incluzând gestiunea Casei Regale și a averii private a Regelui, dar și elaborarea normelor de protocol. În calitate de cel mai înalt demnitar al Curții, Mareșalul Palatului a avut și funcția de a menține si de a supraveghea legăturile Casei Regale cu autoritățile publice. Pe de altă parte, Mareșalul Palatului a deținut un rol-cheie în a asigura Casei Regale un set de norme de comportament, care să reprezinte un model de integritate pentru întreaga societate românească.