299 __ $aJurnal inedit : 2001-2002
975 00 $a821.135.1
975 00 $a-94
975 00 $a929
975 00 $a(0:82-94)
975 00 $a082.1
955 __ $a1
200 0_ $aJurnal inedit $bCarte tipărită $e2001-2002 $fMonica Lovinescu $gediție îngrijită și cuvânt înainte de Astrid Cambose
700 _0 $aLovinescu, Monica
702 _0 $4ed. $aCambose, Astrid
010 __ $a9789735044329
035 __ $aII 81318
675 __ $a821.135.1-94
675 __ $a929Lovinescu, Monica (0:82-94)
675 __ $a082.1Memorii. Jurnale
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rom. - memorii, jurnale, biografii
606 __ $aLovinescu, Monica
101 0_ $arum
210 ## $aBucurești $eBucureşti $cHumanitas $gMonitorul oficial $d2014
215 __ $a309 p.
225 0_ $aMemorii. Jurnale
330 __ $a„Memorialistica Monicăi Lovinescu se îmbogăţeşte postum şi nesperat cu un nou volum, rămas până acum inedit. Destinul acestor notaţii diaristice a fost acela de a-şi contrazice în mod fericit autoarea, care îşi declarase, la încheierea Jurnalului din anul 2000, intenţia de a renunţa definitiv la scris. N-a putut-o face însă, iar noi mai primim în felul acesta încă un dar al conştiinţei sale alerte. Jurnalul inedit este ultimul lucru scris de mâna Monicăi Lovinescu; de aceea, putem spune că reprezintă actul final din lupta ei de o viaţă cu inerţia intelectuală, cu inapetenţa pentru riscurile pe care le incumbă calitatea de fiinţă spirituală a omului, cu nelibertatea şi cu multe alte tare specifice «omului nou» care, cu sau fără voia noastră, constatăm că a ieşit de sub forcepsul totalitarismului comunist. Până la sfârşit, vocea Monicăi Lovinescu rămâne aceeaşi: vocea gravă pe care, din păcate, tot mai puţini dintre noi ne-o putem aminti. O voce care a tăcut fără să fi cedat.“ (Astrid CAMBOSE)