010 __ $a9786067194777
035 __ $aII 85116
101 0_ $arum
200 0_ $aÎmpărăția cerurilor $bCarte tipărită $e[roman] $fEmmanuel Carrère $gtraducere din franceză şi note de Doru Mareş
210 ## $aBucurești $cEditura Trei $d2016 $eBucureşti $gEuroBusiness Tipar
215 __ $a592 p.
225 0_ $aFiction Connection
299 __ $aÎmpărăția cerurilor : [roman]
330 __ $aPlecand de la propria experienta religioasa, Emmanuel Carrère isi imagineaza, cu abilitatea unui anchetator, inceputurile crestinismului si urmareste totodata parcursul si invataturile apostolilor Luca si Pavel. De asemenea, in demersul sau, incearca sa inteleaga de ce credinta continua sa aiba o putere atat de mare de doua mii de ani incoace. Desi astazi se declara agnostic, Carrère evoca fervoarea religioasa de care a fost cuprins la inceputul anilor 1990, cand asista constant la toate slujbele, citea si comenta pasaje din Biblie. Cartea sa reprezinta insa si o meditatie asupra istoriei, asupra insemnatatii crestinismului in lumea de azi si asupra felului in care acesta ne influenteaza pe toti, credinciosi si necredinciosi laolalta. Imparatia Cerurilor e o carte complexa, desavarsita, in acelasi timp sobra si jucausa, impetuoasa si interiorizata, savanta si pe intelesul tuturor. Este, cu siguranta, capodopera lui Carrère. „Precum ultimele patru carti ale mele, Imparatia Cerurilor este si ea o carte despre mine. Cand scriu, ma las absorbit de o arheologie personala. E ca si cum as face sedinte de psihanaliza ca sa ma cunosc mai bine, dar si ca sa progresez, sa devin o fiinta mai buna in sens moral, dar nu numai: daca ajung sa ma domin, sper sa devin mai constient de mine insumi, insa si mai liber.“ - Emmanuel Carrère „Fredonez vag, cu gura inchisa, si ma las ba pe un picior, ba pe celalalt, asteptand sa se termine. Deodata, de langa mine, Élodie tasneste intr un soi de farandola. Se protapeste in fata mea, zambeste, ridica bratele spre cer, rade de a binelea si, mai ales, se uita la mine, ma incurajeaza din priviri si este atata bucurie in ochii ei, o bucurie atat de nevinovata, de plina de incredere, de abandon, incat incep si eu sa dansez precum ceilalti, sa cant ca Isus e prietenul meu, imi dau lacrimile si asa, cantand, dansand, uitandu ma la Élodie care, de acum, si a ales un alt partener, sunt obligat sa admit ca in ziua aceea, pentru o clipa, am intrevazut ce este Imparatia Cerurilor.“
606 __ $alit. franc. - roman
608 __ $amonografie
675 __ $a821.133.1-31=135.1
675 __ $a082.1Fiction Connection
686 __ $a821
700 _0 $aCarrère, Emmanuel
702 _0 $4trad. $aMareş, Doru
975 00 $a821.133.1
975 00 $a-31
975 00 $a=135.1
975 00 $a082.1