299 __ $aAm reușit să rămîn eu însămi : interviuri
955 __ $a1
200 __ $aAm reușit să rămîn eu însămi $bCarte tipărită $einterviuri $fIleana Mălăncioiu
700 _0 $aMălăncioiu, Ileana
010 __ $a9789734699537
675 __ $a821.135.1.09(047.53)
675 __ $a821.135.1-94(047.53)
675 __ $a929Mălăncioiu, Ileana
675 __ $a821.135.1-92
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rom. - interviuri
606 __ $alit. rom. - memorii, jurnale, biografii
606 __ $aMălăncioiu, Ileana
606 __ $alit. rom. - publicistică
101 __ $arum
205 __ $aEd. definitivă
210 __ $aIași $eIaşi $d2024 $cPolirom $gPrintco
215 __ $a287 p.
330 __ $aExperienta-limita traita de mine (cu cateva saptamani inainte de cutremurul din 4 martie 1977) a fost cea in care ma aflam intre viata si moarte, am fost gasita intamplator de cineva, pe ultima suta de metri, luata pe targa si dusa la Spitalul de Urgenta. Cand am ajuns acolo, nu mai aveam nici puls, nici tensiune. intrebat la ce sectie trebuie sa fiu internata, doctorul de garda a spus ''la reanimare'', dar apoi s-a razgandit. Am fost intoarsa din drum si dusa direct in sala de operatie. Asistenta care trebuia sa faca denudarea pentru a-mi pune perfuzia era o fata frumoasa si cocheta. Medicii o grabeau, dar ea se chinuia sa-mi fixeze acul direct in vena si le spunea ca altfel imi ramane un semn. Convins ca nu-i aud ce vorbesc, unul dintre ei a spus: ''Da, ii va ramane un semn pe mana si are sa se vada la morga''. Nu stiu de ce, dar atunci nu m-am gandit nici o clipa ca as putea sa mor. Mai mult, acea experienta-limita nu a lasat urme prea adanci in poezia mea. Daca moartea a constituit o obsesie cand nu ma privea in mod direct, pe masura ce se apropie, parca as vrea s-o opresc din drum, vorbind din ce in ce mai rar despre ea. - Ileana Malancioiu