299 __ $aVechea și Noua Romă : De la tradiția ortodoxă la tradițiile Apusului
975 00 $a281.9
975 00 $a(091)
975 00 $a276
975 00 $a082.1
955 __ $a1
200 0_ $aVechea și Noua Romă $bCarte tipărită $eDe la tradiția ortodoxă la tradițiile Apusului $fIerótheos Mitropolitul Nafpaktosului $gtraducere din neogreacă de Protosinghel Teofan Munteanu
700 _0 $aHierótheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktosului
702 _0 $4trad. $aTeofan Munteanu, protosinghel
010 __ $a9786066665551
035 __ $aIII 35062
675 __ $a281.9(091)
675 __ $a276
675 __ $a082.1Seria Ierótheos, Mitropolitul Nafpaktosului
686 __ $a2
608 __ $amonografie
606 __ $abiserica ortodoxă răsăriteană (istoric)
606 __ $aPărinţii Bisericii
606 __ $aromanitate
101 0_ $arum
210 ## $aIași $cDoxologia $d2016
215 __ $a512 p.
225 0_ $aSeria Ierótheos, Mitropolitul Nafpaktosului
330 __ $aCapitolele cărţii de faţă sunt alcătuite din texte pe care le-am redactat cu felurite prilejuri, la diferite soroace de timp. Considerând că ar putea fi adunate într-un singur volum, le-am ordonat, le-am adăugat alte câteva scrieri şi, astfel, am întocmit cartea ce ne stă înainte. Titlul Vechea şi Noua Romă este un punct de referinţă pentru fiecare capitol în parte. Primele capitole se referă la Vechea Romă a Imperiului Roman, următoarele la Noua Capitală, Noua Romă - Constantinopol, iar celelalte surprind legăturile dintre acestea, conflictele, respectiv întreruperea comuniunii lor. Două cetăţi cu o mare Tradiţie şi cultură, cu o istorie de cuceriri şi lupte pentru eliberare, cu aleşi Părinţi slujitori ai Bisericii şi, deopotrivă, cu rătăciri ale eresurilor, cu mişcări de împotrivire şi de dialog. Nu vorbim despre Prima şi A Doua Romă, în sensul unei înşiruiri ce s-ar putea continua cu o A Treia şi o A Patra, ci despre o singură Romă, cea Veche şi cea Nouă. Începând cu veacul al VllI-lea, Vechea Romă va începe, desigur, să păşească pe o cale diferită de Tradiţia şi cultura comună, de isihia şi teologia primelor secole, în vreme ce Noua Romă a continuat, de veacuri, să păstreze însuflarea aceleiaşi Tradiţii. Spunând aceasta avem în vedere adevărul teologic şi viaţa creştină personală. Totuşi, secularismul şi pervertirea credinţei ortodoxe rămân o ispită ce va pândi dintotdeauna Biserica. Avem trebuinţă de o viaţă insuflată de isihasm şi de întreaga Tradiţie isihastă (niptică), adevărata premisă a teologiei ortodoxe.