299 __ $aUn alt jurnal de idei
955 __ $a1
200 __ $aUn alt jurnal de idei $bCarte tipărită $fConstantin Noica $gediţie îngrijită de Marin Diaconu
700 _0 $aNoica, Constantin
702 _0 $4ed. $aDiaconu, Marin (prof. univ.)
010 __ $a9789735076177
035 __ $aII 100078
675 __ $a14(498)Noica, Constantin
675 __ $a821.135.1-92
686 __ $a1
608 __ $amonografie
606 __ $aNoica, Constantin
606 __ $afilosofi români
606 __ $afilosofie românească
606 __ $alit. rom. - publicistică
101 __ $arum
210 __ $d2022 $eBucureşti $aBucurești $gArtprint $cHumanitas
215 __ $a156 p.
830 __ $a14/ N84
300 __ $aPe cop. 4: Volumul de față reproduce serialul de articole ale lui Noica „Jurnal de idei”, tipărit în revista Cronica din Iași între 2 septembrie 1977 și 2 aprilie 1982
330 __ $a„Dacă viaţa nu este un crescendo, atunci ea rămâne o simplă chestiune de biologie. Ce splendidă este îmbătrânirea – nu bătrâneţea propriu-zisă, dacă ea trebuie să însemne decrepitudine –, cu ceasul acela când pornirile secundare ale vieţii se strâng, una câte una, şi rămâne esenţialul fiinţei tale; când înţelegi că totul a tins către punctul acesta de acumulare a vieţii, în care se condensează şi precipită întreaga existenţă!... Fiecare om se află într-o formă de suspensie – şi până la un punct este bine să fie aşa, spre a nu face afirmări de sine lipsite de maturitate. Dar cum să facem, în anii mai tineri, ca, rămânând în suspensie şi pregătire, să nu fim totuşi jumătăţi de oameni? Este aici în joc toată înţelepciunea timpurie, pe când înţelepciunea târzie reprezintă, dimpotrivă, eliberarea forţelor tale creatoare. Cei ce ştiu să îmbătrânească cu plinătate trebuie să fie ca acele «supernove» despre care vorbesc astronomii: să lumineze puternic – şi apoi să se stingă în explozie.“ — CONSTANTIN NOICA