299 __ $aUltimul an din viața Elenei Ceaușescu : agenda Tovarășei în 1989
975 00 $a94 $a1989
975 00 $a(093)
975 00 $a(498)
975 00 $a929
975 00 $a329.15
975 00 $a(092)
975 00 $a(498)
975 00 $a082.1
955 __ $a1
200 0_ $aUltimul an din viața Elenei Ceaușescu $bCarte tipărită $eagenda Tovarășei în 1989 $fLavinia Betea
700 _0 $aBetea, Lavinia
010 __ $a9786067933604
035 __ $aII 88151
675 __ $a94(498)”1989”Ceaușescu, Elena(093)
675 __ $a929Ceaușescu, Elena
675 __ $a329.15(498)Ceauşescu, Elena(092)
675 __ $a082.1Istorie. Autori români
686 __ $a929/94
608 __ $amonografie
606 __ $aistoria României - anul 1989 (documente)
606 __ $aCeauşescu, Elena
606 __ $acomunism românesc
606 __ $aPartidul Comunist Român (Ceauşescu, Elena)
101 0_ $arum
210 ## $eBucureşti $aBucurești $cEditura Corint $gTipografia Everest $d2018
215 __ $a304 p., [6] f. il.
225 0_ $aIstorie. Autori români
300 __ $aBibliografie p. 287-294
330 __ $aCartea pornește de la un document de excepție descoperit în arhivele fostului regim comunist (păstrate la Arhivele Naționale Istorice Centrale): agenda zilnică de întâlniri a Elenei Ceaușescu în 1989. Bazându-se pe aceasta, Lavinia Betea descrie nu numai activitatea celei considerate al doilea om din stat și din partid, ci și întreaga rețea a puterii în ultimul an al comunismului românesc. Cu ajutorul lucrărilor de specialitate, al documentelor Cancelariei Comitetului Central și al memoriilor unor foști înalți demnitari, autoarea reconstituie practic, zi cu zi, un an întreg din viața Elenei Ceaușescu. Asistăm astfel la transformarea savantei de renume mondial în „sinistra soție” a „odiosului dictator”. În 1989, puterea din România apărea ca un balaur cu două capete. Când își ținea discursurile, Nicolae Ceaușescu întorcea privirile către soție ca și cum ar fi căutat aprobarea pe fața ei. Evita chiar luarea unei decizii fără consultarea prealabila a consoartei, de teamă ca nu cumva să-l critice după aceea. Prin șeful Cancelariei CC, Tovarășa instituise un sistem special de control al documentelor adresate secretarului general al PCR, președintelui României ori comandantului suprem al forțelor armate. Tot ceea ce ajungea pe biroul lui trebuia să treacă mai întâi pe la ea. Și-a ferit mereu bărbatul și de influențele subalternilor direcți ori mai îndepărtați. Și s-a îngrijit să ajungă grabnic în biroul lui de fiecare dată când afla că vreunul dintre colaboratorii apropiați intrase acolo. Elena Ceaușescu a devenit astfel „marele filtru instituțional al președintelui României”. Și, prin nemărginita posibilitate a rotirii, promovării, eliberării din funcții și sancționării membrilor nomenclaturii, Tovarășa a devenit mai temută decât Tovarășul.