299 __ $aTragicul : o fenomenologie a limitei şi depăşirii
975 __ $a111.852 $a159.942.3
955 __ $a1
200 __ $aTragicul $bCarte tipărită $eo fenomenologie a limitei şi depăşirii $fGabriel Liiceanu
700 _0 $aLiiceanu, Gabriel
010 __ $a9789735063276
035 __ $aII 91980
675 __ $a111.852:7.01
675 __ $a159.942.3
686 __ $a1
608 __ $amonografie
606 __ $atragicul (în filosofie)
606 __ $aestetică (în filosofie)
606 __ $aemoţii, sentimente
101 __ $arum
210 __ $aBucurești $eBucurești $cHumanitas $gMonitorul Oficial $d2019
215 __ $a404 p.
300 __ $aBibliografie critică p. 339-400
330 __ $aTragicul e cartea de debut a lui Gabriel Liiceanu. Deși aparențele sunt ale unei monografii compuse în marginea unei categorii estetice, ea anunță de fapt volumul care va apărea douăzeci de ani mai târziu ca împlinire a unui parcurs speculativ-filozofic: Despre limită. Tragicul e definit ca întâlnire a unei fiinţe conştiente finite cu propria sa finitudine percepută ca limită. Așadar, cu moartea ca limită de nedepășit. Însă ce sens poate avea înfruntarea unei limite de nedepășit? De ce e nevoie ca elanurile ființei noastre să fie măsurate prin tentativele depășirii unei limite care nu cunoaște un „dincolo“? S-ar putea – și aceasta este ipoteza discursului de aici despre tragic – ca întreaga noastră bogăție de ființă să vină din faptul că suntem singurii care trăim într-un dialog imposibil. Tragicul nu este orice „rău“. El este răul care deschide un orizont al binelui în stăruință; o nouă stare. Creezi o nouă stare prin simpla stăruință.