035 __ $aII 99699
299 __ $aTeme
955 __ $a1
200 __ $aTeme $bCarte tipărită $fNicolae Manolescu
700 _0 $aManolescu, Nicolae
010 __ $a9789732334126
675 __ $a821.135.1-4
675 __ $a82.09
675 __ $a821.135.1.09
675 __ $a082.1Cartea românească de studii literare
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rom. - eseuri - publicistică
606 __ $alit. univ. - studii literare
606 __ $alit. rom. - critică şi istorie literară
101 __ $arum
205 __ $aEd. a 4-a, revăzută
210 __ $d2023 $aBucurești $cCartea Românească
215 __ $a568 p.
225 __ $aCartea românească de studii literare
830 __ $a821.135.1-4/ M27
330 __ $aCând am publicat, acum aproape o jumătate de secol, întâia culegere de Teme, nu aveam o idee foarte limpede despre natura lor. Îmi convenea, în schimb, formula lor lapidară, de „efemeride“ , în stare să-mi ofere un spațiu publicistic pentru preocupări momentane, care nu aveau nici suită (mi se întâmpla, ca și astăzi, să sar de la una la alta, urmărind un capricios grafic al lecturii), nici anvergura unor studii sau cărți. Cu timpul, mi-am dat seama că mă exprimau pe mine însumi mai profund decât aș fi crezut și că, departe de a se constitui din firimiturile căzute de la masa unor festinuri critice de amploare, își aveau autonomia și specificul distinct. Abia recitindu-le am înțeles că, în esența lor, erau de fapt niște încercări de a-i provoca pe cititorii de literatură și, poate, și pe unii specialiști, să vadă cu alți ochi anumite laturi ale obiectului nostru. Intenția inconștientă din care s-au născut era mai puțin aceea de a convinge decât aceea de a incita la lectură și la gândire. Nu aveam pretenția să rezolv nimic, doream doar să provoc rezolvări. Precizez că „provocarea“ (câtă este!) din „temele“ mele se adresează, în primul rând, celui care le scrie. De rutina mea mi-e frică, de pagina bătrâncioasă și ternă care-mi poate ieși de sub condei, de extenuarea materiei mele cenușii. Mai ales că știu că plăcerea (nu doar a lecturii) nu e eternă și că, la capătul ei, mă așteaptă, dacă voi trăi destul, lunga iarnă a răspunsurilor la întrebări pe care nu voi mai fi în stare să mi le pun. Nicolae Manolescu