299 __ $aRomânia în 100 de ani : bilanţul unui veac de istorie : [1918-2018] urmat de un dialog cu Marian Voicu
975 00 $a94 $a2014 $a2015 $a196 $a199 $a194 $a193 $a1918 $a197 $a198 $a1919 $a2016 $a200 $a2010 $a2011 $a2018 $a192 $a195 $a2012 $a2013 $a2017
975 00 $a(498)
975 00 $a929
975 00 $a(047.53)
975 00 $a082.1
955 __ $a1
200 0_ $aRomânia în 100 de ani $bCarte tipărită $ebilanţul unui veac de istorie : [1918-2018] urmat de un dialog cu Marian Voicu $fOliver Jens Schmitt $gtraduceri din germană de Wilhelm Tauwinkl
700 _0 $aSchmitt, Oliver Jens
701 __ $aVoicu, Marian
702 _0 $4trad. $aTauwinkl, Wilhelm
010 __ $a9789735061487
035 __ $aII 88094
675 __ $a94(498)"1918/2018”
675 __ $a929Schmitt, Oliver Jens(047.53)
675 __ $a929Voicu, Marian(047.53)
675 __ $a082.1Istorie
686 __ $a929/94
608 __ $amonografie
606 __ $aistoria României - anii 1918-2018
606 __ $aistoria României (interviuri)
101 0_ $arum
210 ## $eBucureşti $aBucurești $gArt Group $cHumanitas $d2018
215 __ $a134 p.
225 0_ $aIstorie
330 __ $a„Am scris această carte cu simpatie şi respect faţă de acei oameni care, în ultima sută de ani, au încercat să construiască, în condiţii grele, ceea ce, după părerea mea, merită România să fie: o ţară normală, nu un caz special, nici în bine, nici în rău, ci un stat de drept, democratic, în Europa. Regimurile autoritar-totalitare din ultima sută de ani au fost susţinute chiar de forţe din ţară, oricât de mult s-a încercat mereu să se atribuie fascismul doar influenţei germane, iar comunismul, exclusiv celei sovietice. Este, desigur, o constatare dureroasă pentru români, dar fără o analiză a acestei continuităţi va fi dificilă vreo schimbare fundamentală în viitor. La o sută de ani de la 1918 ar trebui sărbătoriți acei oameni care, după 1989, în ciuda statului, dincolo de acest stat, dar apoi şi în importante instituţii ale acestui stat, nu s-au angajat pe drumul naţionalismului izolaţionist și al specificității româneşti, ci pe drumul unei normalităţi europene.“ (OLIVER JENS SCHMITT) „Există o lamentaţie publică în acest moment privind lipsa unui proiect de ţară… Unii spun că unirea cu Basarabia ar putea fi un proiect de ţară. Construirea de autostrăzi, spun alţii, este un proiect pentru următoarea mie de ani, iar alţii spun că generarea de prosperitate, pur şi simplu, este suficientă. Eu aş spune că instaurarea adevărului în centrul vieţii publice, acolo unde a fost foarte puţin prezent în România ultimilor o sută de ani, ar fi foarte importantă; poate că acesta este motivul care a dus la dispariţia încrederii în societatea românească. Încrederea în insti¬tuţii şi în «celălalt» este, într-adevăr, liantul cel mai important al unei democraţii.“ (MARIAN VOICU)