035 __ $aII 96510
299 __ $aProză
955 __ $a1
200 __ $aProză $bCarte tipărită $fMihai Eminescu $gprefață, fișă biobibliografică și referințe critice de Lucian Pricop
700 _0 $aEminescu, Mihai
702 __ $aPricop, Lucian $4pref.
010 __ $a9789731049342
675 __ $a821.135.1-32
675 __ $a821.135.1-34
675 __ $a082.1Marii clasici
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rom. - proză scurtă
606 __ $alit. rom. - poveşti
101 __ $arum
210 __ $aBucurești $eBucurești $cCartex 2000 $gArtprint $d2021
215 __ $a288 p.
225 __ $aMarii clasici
330 __ $aPeisajele eminesciene pot fi citite, de aceea, in multiple registre: ele au, mai intai, o valoare pur picturala, expresie a unei infinite voluptati a privirii; urmarita mai atent, structura imaginii dezvaluie insa articulatiile onirice, in care se pot recunoaste miscarile prin care subconstientul structureaza simbolic imaginea lumii, alternand peisajul stilizat cu detaliul obsesiv, adus in prim-plan; in sfarsit, nivelul simbolic al imaginii decurge tocmai din structura ei onirica. Cu exceptia catorva cazuri izolate, „visurile” eminesciene nu au functii (si nici ambitii) alegorice. In fond, universul intreg e pus in imagine dupa criteriile visului, chiar daca principiul constructiei ramane subconstient. Simbolul functioneaza, de aceea, in opera lui Eminescu, cu discretia unui rapel travestit in cele mai obisnuite infatisari (ca-n multe din viziunile realismului magic contemporan). Ioana Em. Petrescu