035 __ $aII 98572
299 __ $aPovestiri [Vol.2] : Mario și vrăjitorul : povestiri : 1919-1953
461 __ $tPovestiri
955 __ $a1
200 __ $aPovestiri $bCarte tipărită $fThomas Mann $gpostfață și note de Thomas Kleininger $gcomentarii de Ioana Pârvulescu $h[Vol.2] $iMario și vrăjitorul : povestiri : 1919-1953
702 __ $4postf. $aKleininger, Thomas
702 __ $4ed. $aPârvulescu, Ioana
010 __ $a9786067798036
210 __ $d2022 $eBucureşti $gBookart Printing
686 __ $a821
608 __ $amonografie
101 __ $arum
215 __ $a450 p.
330 __ $a„Thomas Mann publică povestiri și nuvele de-a lungul întregii cariere de scriitor, mai precis timp de șase decenii. Începe în revista școlii, unde debutează la 18 ani, iar ultima nuvelă este din 1953 când autorul de 78 de ani mai avea numai doi de trăit. Dar, invers decât la romane, cea mai mare parte a prozei scurte este scrisă până în anul Premiului Nobel. În 1929 Thomas Mann avea doar trei romane […], în schimb, opera nuvelistică era aproape încheiată, cu Micul domn Friedemann, Tonio Kröger și Moartea la Veneția de mult impuse. Avea să mai scrie doar patru nuvele, e drept, toate capodopere: Mario și vrăjitorul, Capetele schimbate, Legea și Cea înșelată. Proza scurtă a lui Thomas Mann pare fără vârstă sau, mai degrabă, vârsta literară, sfidând-o pe cea a autorului, este de la început și până la sfârșit maturitatea deplină. Greu de uitat, cu o perfectă stăpânire a mijloacelor narative, cu personaje vii și subiecte tulburătoare, deși luate din cotidian, povestirile și nuvelele lui sunt pline de prospețime și vigoare.“ — IOANA PÂRVULESCU