Posibilitățile de conservare a rasei Mangalița prin aplicarea unor biotehnologii de reproducție
| Autor | Ciornei, Ștefan-Gregore chat |
| Editura | Editura Ion Ionescu de la Brad chat |
| Loc publicare | Iaşi |
| An | 2015 |
| Subiect | reproducţie animală chat |
| creşterea porcilor chat | |
| porcine chat | |
| ISBN | 9789731471792 |
| Note | Bibliografie p. 75-80 |
| ISBN | |
| Număr ISBN | 9789731471792 |
| Alt sistem de control al numerelor | |
| Cotă | III 34002 |
| Limba resursei | |
| Limba textului | rum |
| Titlu / Menţiuni de responsabilitate | |
| Titlu | Posibilitățile de conservare a rasei Mangalița prin aplicarea unor biotehnologii de reproducție |
| Desemnarea gen. a materialului | Carte tipărită |
| Prima menţ. de resp. | Ciornei Ștefan Gregore |
| Publicare, distribuţie | |
| Loc publicare | Iaşi |
| Editura | Editura Ion Ionescu de la Brad |
| Data publicării | 2015 |
| Descriere fizică | |
| Desemnarea specifica a mat. | 81 p. |
| Alte detalii fizice | fig., tab. |
| Titlu | |
| Titlu | Posibilitățile de conservare a rasei Mangalița prin aplicarea unor biotehnologii de reproducție |
| Notă generală | |
| Textul notei | Bibliografie p. 75-80 |
| Notă de rezumat/abstract | |
| Abstract/Sumar | Rasa de porci Mangaliţa este atestată pe teritoriul României încă din perioada anilor 1830 - 1835, având în originile îndepărtate domesticirea porcului sălbatic "Sus Vittatus". Pe măsura domesticirii şi a intervenţiei omului în exploatare s-au realizat mai multe varietăţi cu aproximativ aceleaşi însuşiri morfologice: baris, blondă, roşie, neagră (abdomen în coadă de rândunică). Incepând cu anul 1895, creşterea porcilor din rasa Mangaliţa a realizat o curbă descendentă, iar după cel de al II-lea Război Mondial, a ajuns în bazinul de creştere la 2,1 milioane, faţă de 6,5 milioane. In anii 70 rasa a ajuns pe cale de dispariţie, efective mici regăsindu-se în gospodăriile populaţiilor şi uneori în sistemul intensiv de creştere. Conform clasificărilor FAO, rasa Mangaliţa face parte din populaţiile aflate în conservare (populaţii vulnerabile) sau în prezervare. Deşi este o rasă rustică, specializată pentru grăsime, se pot obţine carcase pretabile mai ales în industria cărnii de porc procesate (mezeluri), când la sacrificarea comercială (la 85 - 90 de kg) se asigură un randament satisfăcător. Rusticitatea rasei Mangaliţa a permis la obţinerea unei populaţii de suine cu o marc rezistenţă la boli, condiţii precare de macroclimat şi microclimat şi la păşunat mai ales pe terenuri umede. Se remarcă, deasemenea, faptul că în condiţiile de exploatare semi - intensivă, furajarea nu implică administrarea de proteină de origine animală, valorificând bine fructele de pădure (jirul şi ghinda). |
| Vedetă de subiect ca subiect | |
| Subiect | reproducţie animală |
| creşterea porcilor | |
| porcine | |
| Caracteristicile rubricii | |
| Element de intrare | monografie |
| Număr (indice) CZU | |
| Număr (indice) CZU | 636.47 |
| Alte clasificări | |
| Alte clasificări - Numărul clasei | 62/64 |
| Nume de persoană / resp. intelectuală primară | |
| Autor principal | Ciornei, Ștefan-Gregore |
| Indici CZU | |
| Indice de bază CZU | 636.47 |
III 34002
Ciornei, Ștefan-Gregore
Posibilitățile de conservare a rasei Mangalița prin aplicarea unor biotehnologii de reproducție / Ciornei Ștefan Gregore.- Iaşi : Editura Ion Ionescu de la Brad , 2015.
81 p. : fig., tab..
Bibliografie p. 75-80
Rasa de porci Mangaliţa este atestată pe teritoriul României încă din perioada anilor 1830 - 1835, având în originile îndepărtate domesticirea porcului sălbatic "Sus Vittatus". Pe măsura domesticirii şi a intervenţiei omului în exploatare s-au realizat mai multe varietăţi cu aproximativ aceleaşi însuşiri morfologice: baris, blondă, roşie, neagră (abdomen în coadă de rândunică). Incepând cu anul 1895, creşterea porcilor din rasa Mangaliţa a realizat o curbă descendentă, iar după cel de al II-lea Război Mondial, a ajuns în bazinul de creştere la 2,1 milioane, faţă de 6,5 milioane. In anii 70 rasa a ajuns pe cale de dispariţie, efective mici regăsindu-se în gospodăriile populaţiilor şi uneori în sistemul intensiv de creştere. Conform clasificărilor FAO, rasa Mangaliţa face parte din populaţiile aflate în conservare (populaţii vulnerabile) sau în prezervare. Deşi este o rasă rustică, specializată pentru grăsime, se pot obţine carcase pretabile mai ales în industria cărnii de porc procesate (mezeluri), când la sacrificarea comercială (la 85 - 90 de kg) se asigură un randament satisfăcător. Rusticitatea rasei Mangaliţa a permis la obţinerea unei populaţii de suine cu o marc rezistenţă la boli, condiţii precare de macroclimat şi microclimat şi la păşunat mai ales pe terenuri umede. Se remarcă, deasemenea, faptul că în condiţiile de exploatare semi - intensivă, furajarea nu implică administrarea de proteină de origine animală, valorificând bine fructele de pădure (jirul şi ghinda)..
ISBN 9789731471792
1. reproducţie animală
2. creşterea porcilor
3. porcine
636.47
010
__
$a9789731471792
035 __ $aIII 34002
101 0_ $arum
200 0_ $aPosibilitățile de conservare a rasei Mangalița prin aplicarea unor biotehnologii de reproducție $bCarte tipărită $fCiornei Ștefan Gregore
210 ## $aIaşi $cEditura Ion Ionescu de la Brad $d2015
215 __ $a81 p. $cfig., tab.
299 __ $aPosibilitățile de conservare a rasei Mangalița prin aplicarea unor biotehnologii de reproducție
300 __ $aBibliografie p. 75-80
330 __ $aRasa de porci Mangaliţa este atestată pe teritoriul României încă din perioada anilor 1830 - 1835, având în originile îndepărtate domesticirea porcului sălbatic "Sus Vittatus". Pe măsura domesticirii şi a intervenţiei omului în exploatare s-au realizat mai multe varietăţi cu aproximativ aceleaşi însuşiri morfologice: baris, blondă, roşie, neagră (abdomen în coadă de rândunică). Incepând cu anul 1895, creşterea porcilor din rasa Mangaliţa a realizat o curbă descendentă, iar după cel de al II-lea Război Mondial, a ajuns în bazinul de creştere la 2,1 milioane, faţă de 6,5 milioane. In anii 70 rasa a ajuns pe cale de dispariţie, efective mici regăsindu-se în gospodăriile populaţiilor şi uneori în sistemul intensiv de creştere. Conform clasificărilor FAO, rasa Mangaliţa face parte din populaţiile aflate în conservare (populaţii vulnerabile) sau în prezervare. Deşi este o rasă rustică, specializată pentru grăsime, se pot obţine carcase pretabile mai ales în industria cărnii de porc procesate (mezeluri), când la sacrificarea comercială (la 85 - 90 de kg) se asigură un randament satisfăcător. Rusticitatea rasei Mangaliţa a permis la obţinerea unei populaţii de suine cu o marc rezistenţă la boli, condiţii precare de macroclimat şi microclimat şi la păşunat mai ales pe terenuri umede. Se remarcă, deasemenea, faptul că în condiţiile de exploatare semi - intensivă, furajarea nu implică administrarea de proteină de origine animală, valorificând bine fructele de pădure (jirul şi ghinda).
606 __ $areproducţie animală
606 __ $acreşterea porcilor
606 __ $aporcine
608 __ $amonografie
675 __ $a636.47
686 __ $a62/64
700 _0 $aCiornei, Ștefan-Gregore
975 00 $a636.47
035 __ $aIII 34002
101 0_ $arum
200 0_ $aPosibilitățile de conservare a rasei Mangalița prin aplicarea unor biotehnologii de reproducție $bCarte tipărită $fCiornei Ștefan Gregore
210 ## $aIaşi $cEditura Ion Ionescu de la Brad $d2015
215 __ $a81 p. $cfig., tab.
299 __ $aPosibilitățile de conservare a rasei Mangalița prin aplicarea unor biotehnologii de reproducție
300 __ $aBibliografie p. 75-80
330 __ $aRasa de porci Mangaliţa este atestată pe teritoriul României încă din perioada anilor 1830 - 1835, având în originile îndepărtate domesticirea porcului sălbatic "Sus Vittatus". Pe măsura domesticirii şi a intervenţiei omului în exploatare s-au realizat mai multe varietăţi cu aproximativ aceleaşi însuşiri morfologice: baris, blondă, roşie, neagră (abdomen în coadă de rândunică). Incepând cu anul 1895, creşterea porcilor din rasa Mangaliţa a realizat o curbă descendentă, iar după cel de al II-lea Război Mondial, a ajuns în bazinul de creştere la 2,1 milioane, faţă de 6,5 milioane. In anii 70 rasa a ajuns pe cale de dispariţie, efective mici regăsindu-se în gospodăriile populaţiilor şi uneori în sistemul intensiv de creştere. Conform clasificărilor FAO, rasa Mangaliţa face parte din populaţiile aflate în conservare (populaţii vulnerabile) sau în prezervare. Deşi este o rasă rustică, specializată pentru grăsime, se pot obţine carcase pretabile mai ales în industria cărnii de porc procesate (mezeluri), când la sacrificarea comercială (la 85 - 90 de kg) se asigură un randament satisfăcător. Rusticitatea rasei Mangaliţa a permis la obţinerea unei populaţii de suine cu o marc rezistenţă la boli, condiţii precare de macroclimat şi microclimat şi la păşunat mai ales pe terenuri umede. Se remarcă, deasemenea, faptul că în condiţiile de exploatare semi - intensivă, furajarea nu implică administrarea de proteină de origine animală, valorificând bine fructele de pădure (jirul şi ghinda).
606 __ $areproducţie animală
606 __ $acreşterea porcilor
606 __ $aporcine
608 __ $amonografie
675 __ $a636.47
686 __ $a62/64
700 _0 $aCiornei, Ștefan-Gregore
975 00 $a636.47
Nu sunt exemplare disponibile pentru rezervare
