035 __ $aII 96642
299 __ $aNuvele
955 __ $a1
200 __ $aNuvele $fLiviu Rebreanu $gprefaţă de Ion Bogdan Lefter $gfișă biobibliografică de Lucian Pricop $bCarte tipărită
700 __ $aRebreanu, Liviu
702 __ $4pref. $aLefter, Ion Bogdan
702 __ $4ed. $aPricop, Lucian
010 __ $a9789731898728
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
675 __ $a821.135.1-32
675 __ $a082.1Seria Liviu Rebreanu
606 __ $alit. rom. - nuvele, povestiri
101 __ $arum
205 __ $aEd. a 4-a
210 __ $aBucurești $cEditura Liviu Rebreanu $d2021
215 __ $a327 p.
225 __ $aSeria Liviu Rebreanu
330 __ $aPentru mine arta – zic „arta“ si ma gandesc mereu numai la literatura – inseamna creatie de oameni si de viata. Astfel arta, intocmai ca si creatia divina, devine cea mai minunata taina. Creand oameni vii, cu viata proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternitatii. Nu frumosul, o nascocire omeneasca, intereseaza in arta, ci pulsatia vietii. Cand ai reusit sa inchizi in cuvinte cateva clipe de viata adevarata, ai realizat o opera mai pretioasa decat toate frazele frumoase din lume. Precum nasterea, iubirea si moartea alcatuiesc enigmele cele mai legate de viata omeneasca, tot ele preocupa mai mult si pe scriitorul care incearca sa creeze viata. Literatura rezultata din asemenea preocupari nu va multumi, poate, nici pe superestetii ce savureaza numai rafinariile stilistice sau extravagantele sentimentale, nici pe amatorii de povestiri gentile de salon. Nici n-are nevoie. Literatura traieste prin ea si pentru ea insasi. Durabilitatea ei atarna numai de cantitatea de viata veritabila ce o cuprinde. Liviu Rebreanu,