010 __ $a9789731163826
035 __ $aII 83083
101 0_ $arum
200 0_ $aNoțiuni de stilistică $bCarte tipărită $fIoan Milică
210 ## $aIași $cVasiliana '98 $d2014
215 __ $a245 p. $cfig., tab.
225 0_ $aLingvistica $h2
299 __ $aNoțiuni de stilistică
300 __ $aBibliografie p. 235-245
330 __ $aAflată la întretăierea mai multor căi de cercetare a procesului de comunicare umană, stilistica împărtăşeşte traiectul sinuos al preocupărilor ştiinţifice considerate exocentrice. Obiectul şi metodele ei au fost, nu o dată, socotite nebuloase (Schaeffer 1997: 14) sau „de împrumut”, rezultatele, relative, iar axele de cercetare, fie aflate în opoziţie unele faţă de altele, fie fărâmiţate. La o primă privire, portativele teoretice, metodologice şi aplicative ale studiilor de stilistică par a avea tot atâtea note câţi cercetători sunt, dar, de fapt, acest complex de faţete este sistematic corelat cu diverşi poli care întreţin vitalitatea şi pertinenţa faptelor de stil. În funcţie de criteriul istoric se organizează cercetările de stilistică evolutivă (diacronică) şi descriptivă (sincronică). Factorii psihologici au fost, atât în etapa de constituire a stilisticii, cât şi mai apoi, invocaţi pentru a distinge între resorturile afective ale faptelor de stil şi cele de alt ordin (imaginativ, volitiv ş.a.). În acord cu diverşi parametri de ordin socio-cultural se poate postula existenţa mai multor versanţi ai studiilor de stilistică. De condiţia socială a vorbitorului ţin deosebirile între aşa-numitele „stiluri ale vorbirii”, conform cărora diversitatea stilistică se manifestă în raport cu un mănunchi de variabile socio-lingvistice: mediu familial, vârstă, sex, profesie, religie, grad de educaţie, etnie ş.a.
606 __ $astilistică
606 __ $alimba rom. - stilistică
606 __ $alit. univ. - literatură comparată
608 __ $amonografie
675 __ $a81'38:82.09
675 __ $a81'38:821.135.1
675 __ $a082.1Lingvistica
686 __ $a80/811
700 _0 $aMilică, Ioan
975 00 $a:82.09 $a81
975 00 $a'38
975 00 $a81 $a:821.135.1
975 00 $a'38
975 00 $a082.1