010 __ $a9789731046754
035 __ $aII 86036
101 0_ $arum
200 0_ $aMizerabilii $bCarte tipărită $e[roman] $fVictor Hugo $hVol.1
210 ## $d2016
215 __ $a500 p.
225 0_ $aClasicii literaturii universale Cartex
299 __ $aMizerabilii : [roman] Vol.1
330 __ $aColecţia „Clasicii Literaturii Universale“ oferă iubitorilor cle lectură traduceri ale cărţilor-cbeie, a căror repunere în discuţie coincide cu fiecare nouă generaţie de cititori. Parisul are un copil şi pădurea o pasăre. Pasărea se cheamă vrabie; copilul se numeşte ştrengar. Împerecheaţi aceste două noţiuni: una care cuprinde toată văpaia vieţii, cealaltă, toată lumina zorilor; atingeţi aceste scântei, Parisul şi copilăria, şi va ţâşni o mică făptură - Homuncio, ar spune PI aut. Această mică făptură e veselă. Nu mănâncă în fiecare zi, însă, dacă i se năzare, se duce la teatru în fiecare seară. N-are cămaşă pe el, nici ghete în picioare, nici adăpost. E ca păsările cerului, care nu cunosc nimic din toate acestea. Are între şapte şi treisprezece ani, trăieşte în ceată, bate străzile, locuieşte în aer liber, poartă nişte pantaloni vechi (ai lui taică-său), care-i cad peste călcâie, o pălărie veche (a altui tată), care-i cade peste urechi, şi o singură bretea de şiret galben; aleargă, pândeşte, caută, pierde vremea, trage din lulea, înjură ca un birjar, colindă cârciumile, cunoaşte toţi hoţii, se tutuieşte cu femeile de stradă, vorbeşte graiul apaşilor, cântă cântece deşănţate şi n-are nici un dram de răutate în inimă. Fiindcă poartă în suflet un mărgăritar -nevinovăţia; şi mărgăritarele nu se topesc în noroi. Cât timp omul e copil. Dumnezeu îl vrea nevinovat. Dacă ai întreba uriaşul oraş: „Cine-i acesta?“ el ţi-ar răspunde: „E copilul meu“.
461 _0 $1ROISBJI#50ad06b778b3731f $tMizerabilii : [roman]
608 __ $amonografie
686 __ $a821