035 __ $aII 96634
299 __ $aMirarea filozofică : o istorie a filozofiei
955 __ $a1
200 __ $aMirarea filozofică $bCarte tipărită $fJeanne Hersch $gtraducere din franceză de Drăgan Vasile ; cu un portret însoțitor de Monica Lovinescu $eo istorie a filozofiei
700 _0 $aHersch, Jeanne
702 _0 $4trad. $aDrăgan, Vasile
010 __ $a9789735073930
675 __ $a1(4)(091)
686 __ $a1
608 __ $amonografie
606 __ $aistoria filosofiei
101 __ $arum
210 __ $d2022 $eBucureşti $aBucurești $gBookart Printing $cHumanitas
215 __ $a382 p.
330 __ $a„Filozofia s-a născut din acel tip de gândire care are nevoie de o capacitate prealabilă a mirării. Aristotel vorbeşte despre naşterea filozofiei tocmai în legătură cu capacitatea oamenilor de a se mira – thaumázein – în privinţa faptului că există un lucru şi că el există aşa cum există. Iar mirarea filozofică în splendoarea ei ajunge să atingă cel mai adesea fiinţa lucrurilor de care nimeni nu se mai miră. Iar lucrurile de care nimeni nu se mai miră sunt tocmai cele pe care le întâlnim la fiecare pas şi care, prin îndelunga lor frecventare, au căzut direct în subînţeles. Filozoful vrea să înţeleagă ceea ce toată lumea, subînţelegând, nu mai înţelege: De vreme ce sunt înconjurat de oameni la fel ca mine şi trăiesc laolaltă cu ei, care este fiinţa coabitării? De vreme ce sunt prins într-o tradiţie şi trăiesc într-o casă, care este fiinţa locuirii? De vreme ce mă raportez necontenit la mine, iar propriul meu sfârşit, chit că ştiu sau nu, iradiază în mine clipă de clipă, care este fiinţa sinelui meu? De vreme ce totul este sau nu este, ce înseamnă «este»?“ — GABRIEL LIICEANU