035 __ $aII 96631
299 __ $aMiezul inimii : [povestiri]
955 __ $a1
200 __ $aMiezul inimii $bCarte tipărită $e[povestiri] $fIoana Nicolaie
700 _0 $aNicolaie, Ioana
010 __ $a9789735075217
675 __ $a821.135.1-32
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rom. - povestiri
101 __ $arum
210 __ $d2022 $eBucureşti $cHumanitas $aIaşi $gLivco Design
215 __ $a169 p.
830 __ $a821.135.1-32/ N60
330 __ $aCa orice povestitor de vocație, Ioana Nicolaie își ia cititorul de mână și-l conduce pe un drum. Un drum surprinzător, căci din loc în loc îi dezvăluie straturi emoționante de arhitectură interioară. Se poposește în copilărie, dar și-n adolescență, dar și-n viața matură. Și din fiecare se scoate la lumină ba un secret, ba o mărturie, ba un nucleu dramatic, sau straniu, sau impregnat cu mister. Miezul inimii e o carte a tandreței, a iubirii, dar și a lucrurilor inexplicabile care ne tivesc tuturor viețile. „Cât despre scris, nu e mare lucru de adăugat: scriitoare am fost întotdeauna. Și pe vremea dansului cu menghina, și pe timpul zugrăvitului sau al practicilor agricole, și pe când coseam cu atenție ștergare, și pe când abia mai răsuflam în năvodul ce părea că nu se va deschide vreodată. Dar, dacă n-ar fi fost revoluția, bănuiesc că n-aș fi intrat la facultate, așa că nu mi-aș fi pus nicicând cărțile pe hârtie. Aș fi fost, probabil, angajata unei fabrici de tricotaje sau, pentru că-mi plăcea să cos la mașină, aș fi ajuns croitoreasă.“ — IOANA NICOLAIE