299 __ $aMemoriile unui trădător : un înalt funcționar român sub guvernământul militar german : (1916-1918)
975 __ $a821.135.1 $a-94 $a929 $a(0:82-94) $a94 $a(498) $a"1916/1918" $a082.1
955 __ $a1
200 __ $aMemoriile unui trădător $bCarte tipărită $eun înalt funcționar român sub guvernământul militar german : (1916-1918) $fLupu C. Kostaki $gediție îngrijită, studiu introductiv și note de Alexandru Istrate și Claudiu-Lucian Topor
700 _0 $aKostaki, Lupu C.
702 _0 $4pref. $4ed. $aIstrate, Alexandru
702 __ $4pref. $4ed. $aTopor, Claudiu-Lucian
010 __ $a9789735066871
035 __ $aII 92035
675 __ $a821.135.1-94
675 __ $a929Kostaki, Lupu C.(0:82-94)
675 __ $a94(498)"1916/1918"(0:82-94)
675 __ $a082.1Vintage. Memorii. Jurnale
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rom. - memorii, jurnale, biografii
606 __ $aKostaki, Lupu C.
606 __ $aistoria României - primul război mondial
606 __ $aprimul război mondial (memorii)
101 __ $arum
210 __ $aBucurești $eBucurești $cHumanitas $gLivco Design $d2020
215 __ $a372 p., [6]f. il.
225 __ $aVintage. Memorii. Jurnale
330 __ $a„Urmărit, în timp de pace, de Curtea Marţială, sub învinuirea de criminal politic, pentru activitatea mea publică din timpul ocupaţiei germane asupra Munteniei şi Dobrogei, mă văd silit să vorbesc. În chipul acesta cred că voi da oamenilor de bine putinţa de a mă judeca în cunoştinţă de cauză şi de a aprecia dacă am fost sau nu capabil de a săvârşi faptele ce mi s-au imputat.“ – LUPU C. KOSTAKI „Mare parte dintre așa-zișii «germanofili» erau animați mai curând de teama de Rusia decât de atașamentul față de Puterile Centrale. Această rusofobie, alimentată de istoria familiei și a ținutului de baștină, este fățișă în atitudinea lui Lupu Kostaki, boierul moldovean numit de guvern la cârma Ministerului de Interne pentru perioada ocupației. De pe poziția de «gerant», obiectivul său era să netezească raporturile cu autoritățile militare străine și să asigure subzistența locuitorilor din teritoriul ocupat. În schimb, după încheierea războiului a fost acuzat de colaborare cu inamicul. Firește că Lupu Kostaki a colaborat cu autoritățile de ocupație, între anumite limite: în fond, de aceea fusese lăsat la București, în virtutea strălucitei sale cariere în admi­nistrație. El vedea în coabitare singura soluție pentru a salva populația civilă rămasă în teritoriul ocupat și chiar pentru a evita dezintegrarea țării. Rămâne de stabilit dacă publicarea, un secol mai târziu, a memoriilor lui Lupu Kostaki îi va face sau nu dreptate.“ – LUCIAN BOIA