299 __ $aMelancolia
975 00 $a821.135.1
975 00 $a-31
955 __ $a1
200 0_ $aMelancolia $bCarte tipărită $fMircea Cărtărescu
700 _0 $aCărtărescu, Mircea
010 __ $a9789735064280
035 __ $aII 90007
675 __ $a821.135.1-32
675 __ $a821.135.1-31
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rom. - proză
101 0_ $arum
210 ## $eBucureşti $aBucurești $gRadin Print $cHumanitas $d2019
215 __ $a251 p.
330 __ $a„Ajunse la rond, unde îl aștepta Vasile Singurătate. Coborâse de pe soclul său și levita la o palmă deasupra aleii. În dreptul frunţii, al coastelor și-n josul pântecului piatra lui nobilă era spartă. Dar ţinea încă la piept o carte, singura scrisă de el vreodată, o carte ilizibilă de piatră. Băiatul se-apropie de soclu și citi înc-o dată inscripţia săpată-n aramă: CUM NINGE SOARTA? Își lipi fruntea de ea și-o repetă în gând până cuvintele își pierdură sensul. Apoi se-ndreptă către marele mutilat și-l luă, fără să-l privească, de braţ. Porniră-mpreună de-a lungul șinelor de tramvai, lăsându-și în urmă umbrele lungi și subţiri. Strada era tăcută și pustietatea totală. Drumul n-avea sfârșit. Omul de piatră avea să-l însoţească de-acum toată viaţa.“