299 __ $aMarile bucurii şi marile tristeţi : povestiri
955 __ $a1
200 __ $aMarile bucurii şi marile tristeţi $bCarte tipărită $epovestiri $fAugustin Cupşa
700 _0 $aCupşa, Augustin
010 __ $a9789735069919
035 __ $aII 93765
675 __ $a821.135.1-32
675 __ $a082.1821.135.1 – Scriitori români contemporani
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rom. - povestiri
101 __ $arum
210 __ $d2021 $eSuceava $aBucurești $gTipo Lidana $cHumanitas
215 __ $a217 p.
225 __ $a821.135.1 – Scriitori români contemporani
330 __ $a„E ceva care nu poate fi spus niciodată, nu până la capăt, nu până la punctul final sau în dimensiunea completă. În buna tradiție a părinților mei ardeleni, am fost învățat că marile bucurii și marile tristeți nu se manifestă în public. Dar e mai mult decât o regulă de bună purtare. Chiar și în fața celor apropiați ratăm să ne spunem acel ceva, fie că e vorba de un gând, de o trăire sau de adevărul nostru individual. Cuvintele se împing în față unele pe altele, stările se erijează în altele, se deghizează, fac piruete sau se topesc pur și simplu ca să scape de mărturisire. Fără să mințim. Pentru că și dacă am reuși să ne spunem tot, în urma celei mai adânci emoții, sau chiar născându-se din împărtășirea ei, mai rămâne ceva. Iar acel ceva ne face să fim, de fapt, singuri cu ceilalți, singuri și ei.“ — AUGUSTIN CUPȘA