010 __ $a9789731111568
035 __ $aII 81279
101 0_ $arum
200 0_ $aManiheismul $bCarte tipărită $eprincipiile, dogmele și morala $fIsaac de Beausobre $gtraducere din franceză, cuvânt înainte și anexe: Gelu Sabău
210 ## $aBucurești $cHerald $d2010 $eBucureşti $gFed Print
215 __ $a238 p. $cil.
225 0_ $aLogos
299 __ $aManiheismul : principiile, dogmele și morala
300 __ $aBiliografie p. 226-228
330 __ $aFondat de către profetul Mani în secolul al III-lea d. Hr., maniheismul a ajuns să-și revendice, în perioada sa de maximă expansiune, adepți de pe un vast teritoriu cuprins între Africa de Nord și China. Conceput ca o sinteză a tuturor sistemelor religioase cunoscute până atunci, în fapt un sincretism de concepții dualiste zoroastriene, buddhiste (în special etice) pe care s-au grefat doctrine creștine și gnostice, maniheismul a dăinuit și a avut o mare influență timp de patru veacuri. Deși a dispărut oficial în secolul al VII-lea (în Persia prin revigorarea zoroastrismului și persecuțiile lui Bahran din 291, iar în Imperiul Roman prin decretul lui Theodosius din 381 și presiunile Bisericii creștine), concepțiile maniheene s-au făcut simțite în China până în sec. al XIV-lea, în Europa de sud-est până în sec. al XVI-lea (bogomilii), iar în Occident până în sec. al XIII-lea, cand erezia cathara, socotită de sorginte maniheeana a fost eradicată de către Biserica catolică.
606 __ $amaniheism
608 __ $amonografie
675 __ $a273.21
675 __ $a082.1Logos
686 __ $a2
700 _0 $aBeausobre, Isaac de
702 _0 $4trad. $aSabău, Gelu
975 00 $a273.21
975 00 $a082.1