035 __ $aII 99837
299 __ $aLuchian : ochii, sufletul, mâna
955 __ $a1
200 __ $aLuchian $bCarte tipărită $eochii, sufletul, mâna $fVeronica D. Niculescu
700 _0 $aNiculescu, Veronica D.
010 __ $a9789734682102
675 __ $a821.135.1-31
675 __ $a75(498)Luchian, Ştefan(0:82-31)
675 __ $a929Luchian, Ştefan(0:82-31)
675 __ $a082.1Biografii romanţate
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rom. - roman
606 __ $aLuchian, Ştefan
101 __ $arum
210 __ $aIaşi $eBucureşti $cPolirom $gArtprint $d2020
215 __ $a288 p.
225 __ $aBiografii romanţate
300 __ $aBibliografie p. 283
330 __ $a„Aşa s-au născut şi garoafele astea, acum. Cîte ceasuri trecuseră? Ceasuri să fi fost, sau zile? Zile, dar cîte? Încă era lumină afară, lumina aceea de toamnă, şi-n încăpere aerul era încins, încărcat. Cineva a crăpat uşa. S-au auzit nişte paşi, ceva şoapte, apoi iarăşi tăcere. Motanul de Angora nu era de văzut nicăieri, probabil dormea visînd tramvaie şi vrăbii, încolăcit pe vreun colţ de divan, între perne grase, departe de oameni. Prăbuşit în fotoliu, scăldat în sudoare, cu vene albăstrui zbătîndu-i-se pe frunte şi gît, cu mîna dreaptă atîrnîndu-i deoparte, ca o ramură frîntă pe lîngă trunchi, cu pensula legată de degete atingînd podeaua cu vîrful său umed şi alb, miraculos înflorit la capătul toamnei, Luchian nu mai avea forţă decît să privească.” „Se auzea o muzică, şi lină, şi veselă, ca din altă lume venită. Pădurea de mesteceni dansa din nou, cu tot cu izvoare, cu păsări şi ierburi. Un cerb apărut dintre trunchiuri s-a apropiat cu sfială de el şi i-a atins palma cu botul cel umed. Dar cînd el a vrut să-l dezmierde, animalul a tresărit şi-a fugit, ridicînd în urma lui rotocoale de argint. Cînd muzica a tăcut, pădurea de mesteceni s-a despărţit în două, scoţînd la iveală o cărare de linişte.”