299 __ $a"Luceafărul" de Mihai Eminescu : Portretul unei zeități întunecate
975 00 $a929
975 00 $a821.135.1.09
955 __ $a1
200 0_ $a"Luceafărul" de Mihai Eminescu $bCarte tipărită $ePortretul unei zeități întunecate $fGisèle Vanhese $gcu o postfață a autoarei pentru ediția românească $gtraducere și note de Roxana Patraș $gprefață de Eugen Simion
700 _0 $aVanhese, Gisèle
702 _0 $4pref. $aSimion, Eugen
702 _0 $4postf. $aVanhese, Gisèle
702 _0 $4trad. $aPatraş, Roxana
010 __ $a9789736125249
035 __ $aII 81441
675 __ $a821.135.1.09Eminescu, Mihai
675 __ $a929Eminescu, Mihai
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rom. - critică și istorie literară
606 __ $aEminescu, Mihai
101 0_ $arum
210 ## $eIaşi $aIaşi $gBlue Sim and Co $cTimpul Iaşi $d2014
215 __ $a237 p.
300 __ $aBibliografie p. 219-232
330 __ $aTema cărţii, traduse acum cu acurateţe în limba română de Roxana Patraş, este legată de mitologia lirică a Luceafărului şi a poemelor din constelaţia acestui poem reprezentativ. O temă repetitivă, tipic romantică, întâlnită, cum se ştie, în mai toate literaturile europene. La Eminescu începe cu înger şi demon şi se încheie cu varianta ultimă din Luceafărul. Gisele Vanhese citeşte toate variantele, citeşte şi pe criticii care au scris despre ele, dovedind - acolo unde este cazul - originalitatea lui Eminescuîn raport cu Vigny, Victor Hugo, Lamartine, Lermontov... „Luceafărul" de Mihai Eminescu. Portretul unei zeităţi întunecate este, vreau să spun, un eseu inteligent, fermecător în felul său, despre unul dintre miturile fundamentale din lirica noastră. Gisele Vanhese face o critică comparatistă, studiind nu atât circulaţia orizontală a temelor (învechită metodă a depistării influenţelor), cât formele imaginarului poetic european în epoca romantismului. Cartea ei se citeşte cu plăcere şi cu interes. De la Cosenza, Eminescu se vede bine... Eugen SIMION