035 __ $aIII 38182
299 __ $aLevantul : [poem epic]
955 __ $a1
200 __ $aLevantul $bCarte tipărită $e[poem epic] $fMircea Cărtărescu
700 __ $aCărtărescu, Mircea
010 __ $a9732808462
675 __ $a821.135.1-1
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rom. - poem epic
101 __ $arum
210 __ $d2003 $eOradea $aBucurești $gImprimeria de vest $cHumanitas
215 __ $a264 p.
330 __ $aL-am început în 1987, cred că era primăvară. Eram un amărât de profesor la o şcoală generală din fundul Colentinei, proaspăt căsătorit şi cu o proaspătă fetiţă în cărucior. Am început Levantul pe un colţ de masă de bucătărie acoperită cu muşama, bătând la maşină cu o mână, iar cu cealaltă împingând căruţul înainte şi-napoi pe vinilinul murdar al bucătăriei. Timp de un an şi jumătate am scris vreo şapte mii de versuri lăsându-mă, pur şi simplu, purtat de „zefirii“ stilurilor şi-ai prozodiei. După vreo trei cânturi am ştiut că poemul avea să fie o epopee clasică, în douăsprezece părţi, şi că va cuprinde o lume autosuficientă şi completă, cu geografia şi istoria ei, cu poveştile ei amoroase şi politiceşti, cu intrigile şi trădările ei, cu filozofia şi fantasmele ei. Ultimele părţi, tot mai transparent pamfletare, le-am scris cu urechea lipită de radio, ascultând, ca toată lumea, Europa Liberă. Vodă „şi al lui perfect orând“ mai aveau foarte puţin de trăit…