299 __ $aLecturi infidele
975 00 $a821.133.1.09
955 __ $a1
200 0_ $aLecturi infidele $bCarte tipărită $fSimona Modreanu $g[prefață de Ovidiu Pecican]
700 _0 $aModreanu, Simona
702 _0 $4pref. $aPecican, Ovidiu
010 __ $a9789733717331
035 __ $aII 83021
675 __ $a821.133.1.09
686 __ $a821
608 __ $amonografie
606 __ $alit. franc. - critică şi istorie literară
606 __ $apremii literare (2010-2013)
101 0_ $arum
210 ## $aIași $cJunimea $d2014
215 __ $a298 p.
300 __ $aBibliografie p. 293-298
330 __ $aRegăseşti în paginile de faţă ceva din subţirimea de spirit cordială a lui Paul Zarifopol, chit că, măcar în parte, temperamentul acestui prieten al lui Caragiale s-a împlinit în promenade berlineze cu marele clasic, nu la Versailles ori prin castelele de pe valea Loirei. Vigilenţa cu care se scrutează cultura de limbă franceză se complineşte, prin darurile scripturistice ale Simonei Modreanu, prin fineţea de caligraf şi artizan al imaginilor şi impresiilor pe care, fără îndoială, persoana care scrie, se defineşte. Ca în vremurile bune şi ceva mai tihnite, când încă Parisul era oraşul-lumină prin excelenţă, recomandându-se de la sine ca unica posibilă capitală culturală a lumii, judecăţile critice îşi asociază evocări, impresii şi intuiţii, fără de care produsul ar rămâne un exerciţiu livresc uşor devitalizat, cerebral în totalitate şi raţional cât se poate. Este, probabil, şi o dimensiune feminină a scrisului, dar cu siguranţă nu doar atât, căci modelul acesta — frecventat odinioară şi de contele Keyserling, iar mai de curând de politologul american Robert Kaplan — marchează şi adeziunea la o modalitate specifică de tratare a meseriei de literat. Ovidiu Pecican