299 __ $aIonesco : elegii pentru noul rinocer
955 __ $a1
200 __ $aIonesco $bCarte tipărită $eelegii pentru noul rinocer $fLiliana Corobca
700 _0 $aCorobca, Liliana
010 __ $a9789734680931
035 __ $aII 94072
675 __ $a821.133.1.09Ionesco, Eugène
675 __ $a821.135.1.09Ionescu, Eugen
675 __ $a929Ionescu, Eugen(0:82-94)
675 __ $a082.1Biografii romanţate
608 __ $amonografie
686 __ $a821
606 __ $alit. franc. - critică şi istorie literară
606 __ $aIonescu, Eugen
606 __ $alit. rom. - critică şi istorie literară
101 __ $arum
210 __ $d2020 $eBucurești $aIaşi $gArtprint $cPolirom
215 __ $a215 p.
225 __ $aBiografii romanţate
830 __ $a821.133.1.09/ I-68C
330 __ $a„Mama păstra cartea lui, Elegii pentru fiinţe mici, ca pe icoană şi ştia poeziile acelea pe de rost. Ea nu s-ar fi supărat nici dacă fiul ei ar fi ajuns actor. Dacă îi place, zicea ea. Îşi spuneau versuri, iar cînd el ne vizita, se jucau, se strîmbau, interpretau roluri închipuite. Schimbau replici de parcă jucau teatru adevărat, iar eu eram publicul lor, spectatoarea, nu participam, tu semeni cu tata, ziceau ei, dar nu mă supăram. Ştiam că aşa e, eu semănam cu tata, trebuia să fiu fata tatei, iar între ei era o legătură care în teatrul lor ciudat îi făcea să pară un singur rol cu două feţe, unul tînăr, altul bătrîn, unul vesel, altul trist, dacă mama era veselă, Eugen era trist, dacă era invers, Eugen făcea tot posibilul s-o înveselească, aşa erau mama cu Eugen.”