010 __ $a9789731261065
035 __ $aII 81396
101 0_ $arum
200 0_ $aIluminism și istorism $bCarte tipărită $fVasile Muscă
210 ## $aCluj-Napoca $cGrinta $d2008
215 __ $a191 p.
299 __ $aIluminism și istorism
330 __ $a(...) Luminarea rămâne un deziderat al omului, care acţionează în istoria sa cu valoarea unui imperativ. După toate probabilităţile, luminarea este permanentă, iar omenirea va stărui veşnic într-o „epocă a luminării", fără a ajunge vreodată într-o „epocă luminată". în consens cu înclinaţiile gândirii din vremea sa, Kant defineşte iluminismul nu ca o stare realizată, ci ca un proces în curs de realizare. Apare întrebarea ce rămâne din iluminism, la un bilanţ istoric obiectiv, dacă scopul său nu poate fi îndeplinit niciodată. Răspunsul e simplu: rămâne strădania, efortul luminării. în istorie, la nivelul marilor colectivităţi, mai cu seamă a celor naţionale, la fel ca în existenţa indivizilor singulari, creator este doar insuficientul. Nu putem reţine ca un element pozitiv din iluminism decât efortul permanent al realizării scopului de care omenirea se va îndepărta, cu atât mai mult cu cât se apropie de el. Permanenţa efortului şi strădaniei de a fi într-o epocă luminată, aşezată sub semnul raţiunii victorioase obligă acceptarea ideii unui iluminism etern, fără sfârşit, în care indivizii singulari, la fel ca şi omenirea în ansamblul ei, rămân prinşi mereu în acest efort şi această strădanie continuă de luminare. Căci aşa cum spunea marele Goethe - „Pe cel ce neîncetat se străduieşte/Pe acela îl putem mântui". Şi poate că tocmai acesta este şi secretul ultim al istoriei universale.
606 __ $aplatonism
606 __ $afilosofie germană
608 __ $amonografie
675 __ $a141.131
675 __ $a1(430)
686 __ $a1
700 _0 $aMuscă, Vasile
975 00 $a141.131
975 00 $a1
975 00 $a(430)