299 __ $aHasdeu : Duhuri
955 __ $a1
200 __ $aHasdeu $bCarte tipărită $fGeorge Cornilă $eDuhuri
700 __ $aCornilă, George
010 __ $a9789734692859
035 __ $aII 97190
675 __ $a821.135.1.09Hasdeu, Bogdan Petriceicu
675 __ $a929Hasdeu, Bogdan Petriceicu
675 __ $a082.1Biografii romanţate
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $aHasdeu, Bogdan Petriceicu
606 __ $alit. rom. - critică și istorie literară
101 __ $arum
210 __ $aIaşi $eBucurești $cPolirom $gArtprint $d2023
215 __ $a295 p.
225 __ $aBibliografii romantate
300 __ $aBibliografie p. 291-292
330 __ $a„Lilica mi-a cerut să-i duc un condei, cerneală şi un teanc de hârtii lângă pat, zicând că încă mai avea mult de lucru şi nu ştia cât timp îi mai rămăsese. Degeaba am rugat-o să se odihnească. I-am făcut pe plac, trebuia să evităm supărările cu orice preţ. Am lăsat-o privind pe fereastră, spre grădina ei, arămită de toamnă, şi spre cei câţiva butuci de vie, rămaşi neculeşi. Iulia, cu lacrimi şiroindu-i pe obraji, aprindea lumânare după lumânare. Trei ceasuri mai târziu, am auzit un geamăt, am fugit în odaia fetei. Sub ochii noştri îngroziţi, şi-a dat ultima suflare. Lumina i s-a stins. Şi mie îmi era atât de groază de întuneric.”