035 __ $aII 95192
299 __ $aFidelitatea clasicismului
955 __ $a1
200 __ $aFidelitatea clasicismului $bCarte tipărită $fPetru Pistol
700 _0 $aPistol, Petru
010 __ $a9786067974836
675 __ $a82.09
675 __ $a082.1Bibliotheca
675 __ $a82.02Clasicism
608 __ $amonografie
686 __ $a821
101 __ $arum
606 __ $alit. univ. - critică şi istorie literară
606 __ $aclasicism
210 __ $cEditura Școala Ardeleană $aCluj-Napoca $d2020
215 __ $a218 p.
225 __ $aBibliotheca
830 __ $a82.09/ P68
330 __ $aUn coleg de breaslă mă întreba de ce Fidelitatea clasicismului şi nu Fidelitate clasicismului. Răspund cu gratitudinea cuvenită întrebării: pentru că aşa mi-a venit pe limbă. Aceasta este ipostaza ingenuă a răspunsului. Dacă-l şcolim puţin, răspunsul, în afara oricărei preţiozităţi, va fi: pentru că, în formula secundă, dativul restrânge sfera de sens, orientând-o univoc spre posesiune. Plus timbrul apodictic, tonul declarativ, chiar insurgent. Dintre funcţiile limbii în procesul de textualizare, recognoscibilă acestui status quo ar fi funcţia de apel (Karl Bühler), specifică textelor incitative, orientate către efecte de natură extralingvistică. Şi atunci, de vreme ce funcţia expresivă „se joacă” aici, aliis verbis de vreme ce cuvinte de iubire se macină la moara clasicismului, de ce? În forma dintâi, Fidelitatea clasicismului, autorul se dezice de orice retorică a indignării (contra cui?), încredinţându-se, cap plecat, genitivului cu funcţie dublă, de obiect, dar şi de subiect. Căci poate fi vorba de o fidelitate asumată de un împătimit al clasicismului, dar şi de clasicism ca agent al unei perpetue, nedezminţite fidelităţi. Paleta semantică se va îmbogăţi dacă genitivului (clasicismului) îi vom recunoaşte şi funcţia de genitivus originis, învestind lexemul cu privilegiul fidelităţii în spirit. Spunând astfel: fidelitatea purcede din clasicism, clasicismul va încorpora fastuos o îndelungă asceză a înnoirii ca formă de manifestare a fidelităţii. Id est, a iubirii. (Petru Pistol)