299 __ $aFenomenul Piteşti : [povestiri]
955 __ $a1
200 __ $aFenomenul Piteşti $bCarte tipărită $e[povestiri] $fVirgil Ierunca $gprefață de François Furet
700 _0 $aIerunca, Virgil
702 _0 $4pref. $aFuret, François
010 __ $a9789735072711
035 __ $aII 96077
675 __ $a821.135.1-32
675 __ $a343.8(498-Piteşti)(0:82-32)
675 __ $a082.1Istorie contemporană
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rom. - nuvele politice
101 __ $arum
210 __ $d2021 $eSuceava $aBucurești $gTipo Lidana $cHumanitas
215 __ $a93 p.
225 __ $aIstorie contemporană
330 __ $a„Ceea ce s-a petrecut la închisoarea din Piteşti între 1949 şi 1952 merită un loc aparte în înspăimântătorul repertoriu al ororilor concentraţionare ale veacului al XX-lea. «Fenomenul Piteşti» aparţine aceluiaşi registru, la care vine însă cu o trăsătură specifică: utilizarea sistematică a torturării deţinuţilor de către alţi deţinuţi. Ideea îi aparţine pedagogului sovietic Makarenko (1888–1939), specialist în delincvenţa juvenilă şi partizan al reeducării deţinuţilor tineri cu ajutorul deţinuţilor mai vechi, aflaţi pe calea cea bună, dar făcând parte din aceeaşi clasă de vârstă. Virgil Ierunca povesteşte una dintre cele mai cumplite experienţe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră. Deţinuţi torturaţi cu un sadism de-a dreptul extravagant – dacă sadismul poate fi astfel –, torţionarii lor impunându-le să tortureze la rândul lor, ca să li se conteste însăşi calitatea de victime. În ultima fază a ciclului, nefericiţii sunt constrânşi să-şi tortureze cei mai buni prieteni, ca dovadă a convertirii lor lăuntrice. Toată lumea a fost torturată, toată lumea a torturat. Cei morţi acolo şi cei care au supravieţuit au fost privaţi până şi de propria lor nefericire. Virgil Ierunca a avut curajul să intre în acest infern şi să-i devină istoric, pentru edificarea generaţiilor viitoare.“ — FRANÇOIS FURET