299 __ $aExcepţia : o încercare de antropologie filozofică
955 __ $a1
200 __ $aExcepţia $bCarte tipărită $eo încercare de antropologie filozofică $fAndrei Cornea
700 _0 $aCornea, Andrei
010 __ $a9789735070502
035 __ $aII 93764
675 __ $a821.135.1-4
675 __ $a1(0:82-4)
675 __ $a17
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rom. - eseuri filozofice
606 __ $aantropologie filozofică
606 __ $afilosofie morală
101 __ $arum
210 __ $d2021 $eBucureşti $aBucurești $gLivco Design $cHumanitas
215 __ $a160 p.
330 __ $a„Neam ivit pe Pământ, parese, din întâmplare, printrun concurs cu totul improbabil de împrejurări; suntem o micuță crevasă de antientropie, născută abia ieri, fără scop și rost și care urmează să fie deja colmatată mâine. Suntem un dezastru ecologic, o mână de scandalagii careși hărțuiesc generosul proprietar – Natura – și murdăresc zilnic imobilul pe carel ocupă forțat, unde nu sunt decât vremelnici chiriași și defel proprietari, așa cum ei se imaginează cu un neîngrădit orgoliu. Suntem aberația ucigașă, eroarea impardonabilă a unui Demiurg ignorant, sursa iminentei «a șasea extincții», urâciunea Planetei. Pe de altă parte însă, prin exercitarea puterii noastre de cunoaștere – fiind noi «un punct în raport cu infinitul, un tot în raport cu neantul» (Pascal) –, și infinitul, și neantul își regăsesc centrul (Pico della Mirandola), măsura universală (Protagoras), deci întruparea regulii lor, oricât de minoritară cantitativ ar fi aceasta. Descărcăm în întreg scârna, cei drept, dar și slava noastră, fiindcă numai prin noi, minuscula lui parte, întregul, căpătând conștiință de sine, se îmbrățișează pe sine cunoscânduse și acționând, descoperinduși deopotrivă și toată scârna, și toată slava. Excepția care suntem, întrun sens, tot ea e și regula, întralt sens; trăim, fără îndoială, ca făpturi «deo zi» și ca «visul unei umbre», cum suna versul lui Pindar, dar, oricât de rar, iatăne uneori și în rolul torței care iluminează o clipă întregul șii furnizează etalonul măreției. Infime și sordide slugi «toată săptămâna» și, de fapt, aproape tot timpul minuscul cel avem la dispoziție, devenim totuși în câteo minunată și rară «ziuă a șaptea» boierii mari ai tuturor lumilor.“ — ANDREI CORNEA