299 __ $aEnigma Otiliei : [roman]
955 __ $a1
200 __ $aEnigma Otiliei $bCarte tipărită $e[roman] $fGeorge Călinescu $gediție îngrijită, referințe critice și fișă biobibliografică de Lucian Pricop $gprefață de Oana Soare
700 __ $aCălinescu, George
702 __ $aPricop, Lucian $4ed.
702 __ $aSoare, Oana $4pref.
010 __ $a9786060910459
035 __ $aII 96516
675 __ $a821.135.1-31
675 __ $a929Călinescu, George
675 __ $a082.1Literatură română modernă
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rom. - roman
101 __ $arum
205 __ $aEd. a 5-a
210 __ $d2022 $eBucureşti $cCartex 2000 $aBucurești $gArtprint
215 __ $a544 p.
225 __ $aLiteratură română modernă
330 __ $aIn literatura romana, „Enigma Otiliei“ trece, astfel, drept cel mai notabil roman balzacian – atat ca influenta, cat si ca referinta (referenta). Doar ca, in aceasta raportare la Balzac, G. Calinescu schimba oarecum regula jocului prin exagerare. Intoarcerea la balzacianism nu este una inocenta, in linie dreapta, ci una complicata, in spirala, presupunand o reactivare ingenioasa a arheologiei literare. Asa cum observa Nicolae Manolescu in Arca lui Noe, prozatorul, „in loc sa mearga in sensul continutului realist-documentar, merge in sensul conventiei balzaciene, pe care o ingroasa, punand-o in evidenta“. Astfel, «Enigma Otiliei» ar fi „o reconstructie […] a formulei insesi de roman“, un joc estetic al unui mare critic cu un imens ochi comic. Oana Soare