| Titlu | |
| Titlu | Dicţionar latin-român |
| [nedefinit] | 1 |
| Titlu / Menţiuni de responsabilitate | |
| Titlu | Dicţionar latin-român |
| Desemnarea gen. a materialului | Carte tipărită |
| Prima menţ. de resp. | Gheorghe Guțu |
| Nume de persoană / resp. intelectuală primară | |
| Autor principal | Guţu, Gheorghe |
| ISBN | |
| Număr ISBN | 9789735078508 |
| Alt sistem de control al numerelor | |
| Cotă | III 39165 |
| Număr (indice) CZU | |
| Număr (indice) CZU | 81'374.8=124=135.1 |
| Alte clasificări | |
| Alte clasificări - Numărul clasei | 80/811 |
| Caracteristicile rubricii | |
| Element de intrare | dicţionar |
| Vedetă de subiect ca subiect | |
| Subiect | dicţionar latin-român |
| Limba resursei | |
| Limba textului | rum |
| Menţiuni de ediţie | |
| Menţiuni de ediţie | Ed. a 3-a |
| Publicare, distribuţie | |
| Data publicării | 2023 |
| Locul tipăririi | București |
| Editura | Humanitas |
| Loc publicare | București |
| Numele tipografiei | Bookart Printing |
| Descriere fizică | |
| Desemnarea specifica a mat. | 1446 p. |
| Notă de rezumat/abstract | |
| Abstract/Sumar | „Un dicționar latin-român cuprinde lexicul unei civilizații și al unui patrimoniu cultural de care ne despart aproape două mii de ani și care este fondul subiacent al civilizației moderne actuale, al culturii europene și al culturii în general. Prin forța lucrurilor, aici multe cuvinte trebuie să fie nu numai traduse, ci și explicate. Termenii care privesc instituțiile politice, militare, religioase, termenii științifici și tehnici din orice domeniu (agricultură, medicină, drept, arhitectură, științele naturii, farmacopee), termenii filozofici, numirile geografice, istorice, numele și genealogiile mitologice, multe denumiri de meșteșuguri, obiecte, ustensile, arme etc. etc. nu pot fi redate punându-se în dreptul lor doar termenul corespunzător modern. Un asemenea dicționar servește în același timp ca un lexic succint de antichități romane, o enciclopedie sumară, așa încât cel care îl folosește să nu fie silit să recurgă la alte surse decât în cazul că are nevoie de informații mai ample. Am căutat să satisfacem în limitele cuvenite această cerință. Trecerea latinei târzii – a celei populare, vorbite – spre limbile romanice particulare, care iau naștere în relativ scurtă vreme, și a celei culte, cărturărești, la calitatea de superstrat de limbă culturală, secole de-a rândul, în școală, în actele oficiale și în administrație, în operele științifice, religioase, filozofice și tehnice de orice fel, ne-a făcut, dacă nu să indicăm – nu acesta este scopul dicționarului de față – cel puțin să sugerăm la ce cuvânt românesc sau modern a dus termenul latinesc și să ușurăm astfel înțelegerea genetică a unui foarte mare număr de cuvinte și deci noțiuni de limbă română actuală și din alte limbi moderne.“ — AUTORUL, iulie 1981 |
III 39165
Guţu, Gheorghe
Dicţionar latin-român / Gheorghe Guțu.- Ed. a 3-a.- București : Humanitas , 2023 (București : Bookart Printing) .
1446 p..
„Un dicționar latin-român cuprinde lexicul unei civilizații și al unui patrimoniu cultural de care ne despart aproape două mii de ani și care este fondul subiacent al civilizației moderne actuale, al culturii europene și al culturii în general. Prin forța lucrurilor, aici multe cuvinte trebuie să fie nu numai traduse, ci și explicate. Termenii care privesc instituțiile politice, militare, religioase, termenii științifici și tehnici din orice domeniu (agricultură, medicină, drept, arhitectură, științele naturii, farmacopee), termenii filozofici, numirile geografice, istorice, numele și genealogiile mitologice, multe denumiri de meșteșuguri, obiecte, ustensile, arme etc. etc. nu pot fi redate punându-se în dreptul lor doar termenul corespunzător modern. Un asemenea dicționar servește în același timp ca un lexic succint de antichități romane, o enciclopedie sumară, așa încât cel care îl folosește să nu fie silit să recurgă la alte surse decât în cazul că are nevoie de informații mai ample. Am căutat să satisfacem în limitele cuvenite această cerință. Trecerea latinei târzii – a celei populare, vorbite – spre limbile romanice particulare, care iau naștere în relativ scurtă vreme, și a celei culte, cărturărești, la calitatea de superstrat de limbă culturală, secole de-a rândul, în școală, în actele oficiale și în administrație, în operele științifice, religioase, filozofice și tehnice de orice fel, ne-a făcut, dacă nu să indicăm – nu acesta este scopul dicționarului de față – cel puțin să sugerăm la ce cuvânt românesc sau modern a dus termenul latinesc și să ușurăm astfel înțelegerea genetică a unui foarte mare număr de cuvinte și deci noțiuni de limbă română actuală și din alte limbi moderne.“ — AUTORUL, iulie 1981.
ISBN 9789735078508
1. dicţionar latin-român
81'374.8=124=135.1
299
__
$aDicţionar latin-român
955 __ $a1
200 __ $aDicţionar latin-român $bCarte tipărită $fGheorghe Guțu
700 __ $aGuţu, Gheorghe
010 __ $a9789735078508
035 __ $aIII 39165
675 __ $a81'374.8=124=135.1
686 __ $a80/811
608 __ $adicţionar
606 __ $adicţionar latin-român
101 __ $arum
205 __ $aEd. a 3-a
210 __ $d2023 $eBucurești $cHumanitas $aBucurești $gBookart Printing
215 __ $a1446 p.
330 __ $a„Un dicționar latin-român cuprinde lexicul unei civilizații și al unui patrimoniu cultural de care ne despart aproape două mii de ani și care este fondul subiacent al civilizației moderne actuale, al culturii europene și al culturii în general. Prin forța lucrurilor, aici multe cuvinte trebuie să fie nu numai traduse, ci și explicate. Termenii care privesc instituțiile politice, militare, religioase, termenii științifici și tehnici din orice domeniu (agricultură, medicină, drept, arhitectură, științele naturii, farmacopee), termenii filozofici, numirile geografice, istorice, numele și genealogiile mitologice, multe denumiri de meșteșuguri, obiecte, ustensile, arme etc. etc. nu pot fi redate punându-se în dreptul lor doar termenul corespunzător modern. Un asemenea dicționar servește în același timp ca un lexic succint de antichități romane, o enciclopedie sumară, așa încât cel care îl folosește să nu fie silit să recurgă la alte surse decât în cazul că are nevoie de informații mai ample. Am căutat să satisfacem în limitele cuvenite această cerință. Trecerea latinei târzii – a celei populare, vorbite – spre limbile romanice particulare, care iau naștere în relativ scurtă vreme, și a celei culte, cărturărești, la calitatea de superstrat de limbă culturală, secole de-a rândul, în școală, în actele oficiale și în administrație, în operele științifice, religioase, filozofice și tehnice de orice fel, ne-a făcut, dacă nu să indicăm – nu acesta este scopul dicționarului de față – cel puțin să sugerăm la ce cuvânt românesc sau modern a dus termenul latinesc și să ușurăm astfel înțelegerea genetică a unui foarte mare număr de cuvinte și deci noțiuni de limbă română actuală și din alte limbi moderne.“ — AUTORUL, iulie 1981
955 __ $a1
200 __ $aDicţionar latin-român $bCarte tipărită $fGheorghe Guțu
700 __ $aGuţu, Gheorghe
010 __ $a9789735078508
035 __ $aIII 39165
675 __ $a81'374.8=124=135.1
686 __ $a80/811
608 __ $adicţionar
606 __ $adicţionar latin-român
101 __ $arum
205 __ $aEd. a 3-a
210 __ $d2023 $eBucurești $cHumanitas $aBucurești $gBookart Printing
215 __ $a1446 p.
330 __ $a„Un dicționar latin-român cuprinde lexicul unei civilizații și al unui patrimoniu cultural de care ne despart aproape două mii de ani și care este fondul subiacent al civilizației moderne actuale, al culturii europene și al culturii în general. Prin forța lucrurilor, aici multe cuvinte trebuie să fie nu numai traduse, ci și explicate. Termenii care privesc instituțiile politice, militare, religioase, termenii științifici și tehnici din orice domeniu (agricultură, medicină, drept, arhitectură, științele naturii, farmacopee), termenii filozofici, numirile geografice, istorice, numele și genealogiile mitologice, multe denumiri de meșteșuguri, obiecte, ustensile, arme etc. etc. nu pot fi redate punându-se în dreptul lor doar termenul corespunzător modern. Un asemenea dicționar servește în același timp ca un lexic succint de antichități romane, o enciclopedie sumară, așa încât cel care îl folosește să nu fie silit să recurgă la alte surse decât în cazul că are nevoie de informații mai ample. Am căutat să satisfacem în limitele cuvenite această cerință. Trecerea latinei târzii – a celei populare, vorbite – spre limbile romanice particulare, care iau naștere în relativ scurtă vreme, și a celei culte, cărturărești, la calitatea de superstrat de limbă culturală, secole de-a rândul, în școală, în actele oficiale și în administrație, în operele științifice, religioase, filozofice și tehnice de orice fel, ne-a făcut, dacă nu să indicăm – nu acesta este scopul dicționarului de față – cel puțin să sugerăm la ce cuvânt românesc sau modern a dus termenul latinesc și să ușurăm astfel înțelegerea genetică a unui foarte mare număr de cuvinte și deci noțiuni de limbă română actuală și din alte limbi moderne.“ — AUTORUL, iulie 1981
| Barcode/Nr. Inventar | Număr/Ediție | Localizare | Regim resursa | Disponibil | Cota | |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1. | 1075556 / 1075556 | D | Împrumut la sala de lectură | Da | III 39165 |
| Gestiune | Regim imprumut | Ex. | Acțiune |
|---|---|---|---|
| D | Împrumut la sala de lectură | 1 |
|
