299 __ $aDialog : roman
955 __ $a1
200 __ $aDialog $eroman $fAlcaz $bCarte tipărită
700 __ $aAlcaz
010 __ $a9786065947139
035 __ $aII 92573
675 __ $a821.135.1-31
675 __ $a082.1Roman
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rom. - roman
101 __ $arum
210 __ $aBucurești $cIdeea Europeană $d2020
215 __ $a215 p.
225 __ $aRoman
830 __ $a821.135.1-31/ A34
330 __ $aRecent, am citit un articol despre gerontologie, scris de o cercetătoare americană. Ceea ce m-a atras, a fost comparația dintre copilărie și bătrânețe. Pentru copilărie, societatea a creat tot felul de școli – de la primară la universitară -, pregătind astfel trecerea de la jucării la curtea celor mari. Pentru bătrânețe, însă, nu există nici o măsură de a pregăti trecerea de la viața activă la cea pasivă. La început, nu am fost de acord cu această părere, pentru că, dacă cei mici au nevoie de pregătire, cei vârstnici nu, pentru că au o viață întreagă în spatele lor. Cugetând mai profund, i-am dat dreptate gerontologei americane. La vârsta de 70 sau 80 de ani, când părăsim lumea activă, ne întrebăm: și acum ? Munca și familia au dispărut, prima printr-o pensie, care aduce numai banii pentru supraviețuire, iar cealaltă pentru că dragii noștri copii și-au creat familiile lor și, uneori, pleacă în alte țări de pe glob. Cum să trăim bătrânețea? Nu am soluții.