010 __ $a9789736423000
035 __ $aII 76340
101 0_ $arum
200 0_ $aCORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu $bCarte tipărită $eSecolul XX $hVol.31 $iiunie - decembrie 1923
210 ## $d2012
215 __ $a319 p.
299 __ $aCORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu : Secolul XX Vol.31 : iunie - decembrie 1923
330 __ $aEminescu a intrat în viaţa conştientă cu credinţa creştină a mediului în care s-a născut şi a crescut. Dar dezamăgirile vieţii i-au dus credinţa la a fi o tristă urmă şi o umbră. Ele i-au turnat în fiinţă picăturile unui amarnic pesimism, care l-au făcut chiar să se întrebe dacă el mai este el. Aşa ne mărturiseşte înfiorat poetul însuşi, ca o lumină care parcă simte cum o năvălesc valurile întunericului ca s-o stingă. Şi chinuitul suflet a pornit să caute ce este lumea. De unde vine ea? De ce şi cum să o trăim? Şi i s-a ivit răspunsul în vechea filosofie indică, Rig-Veda. Ea ne spune că viaţa este lumina de o clipă a vecinicului întuneric. Lumea este mişcarea fulgerător de trecătoare a eternei păci. Ea este repedea turburare a liniştei cea de-a purururea, care s-a lăsat amăgită să creadă că mai bine ar fi în ceea ce nu este eterna pace. Dar deasupra totului, stă gândul, stă soarta neînduplecată. Şi nesocotitul dor de viaţă îşi ia osânda. I se dă periodicitatea cosmică. Ori de câte fâşii din haos devin lume, se izvodeşte o deşartă păpuşerie, cu alţi actori pe aceeaşi scenă, pe care noi o numim lume. Şi asa s-a prilejit, şi este viaţa. Şi Mihai Eminescu o descrie în cunoscutele versuri de genială factură. Marin Ştefănescu, Contribuţie ta înţelegerea filosofiei lui Eminescu, 1924
461 _0 $1ROISBJI#5bb8f2a884628c9b $tCORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu : Secolul XX
608 __ $amonografie
686 __ $a821.135.1