Conținut în... (Nivel set)
CORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu : Secolul XX
9789736422294
2009
Răsărit din masa anonimă a clasei mijlocii, fără predecesori şi fără urmaşi, omul acesta [Eminescu], care ar fi putut să onoreze orice timp şi orice popor, este poet în cea mai pură accepţiune a cuvântului. Lăsând la o parte Satirele, a căror primă parte este totdeauna de cel mai nobil avânt poetic, bucăţile sale lirice străbat sufletul ca o suferinţă divină, pe când forma încântă prin originalitatea profundă a elocuţiunii, în Freamăt de codru, S-a dus amorul, O mamă, dulce mamă, în mai toate micile bucăţi, ce par rimate cu părere de rău, - aceeaşi artă nespusă. Tresărind scânteie lacul / Şi se leagănă sub soare; / Eu, privindu-l din pădure, / Las aleanul să mă fure / Şi ascult de la răcoare / Pitpalacul. Nimeni nu ar putea să exprime, în altă materie, eleganţa incomparabilă a acestor versuri. Poate Pastorala lui Mozart. E probabil că această poezie va rămânea, şi mâine, şi peste 50 de ani, peste două veacuri. Ea va onora timpurile noastre, mai mult decât orice altă acţiune strălucită. DUILIU ZAMFIRESCU, Câteva cuvinte critice 1916
CORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu : Secolul XX
9789736422294
2009
Răsărit din masa anonimă a clasei mijlocii, fără predecesori şi fără urmaşi, omul acesta [Eminescu], care ar fi putut să onoreze orice timp şi orice popor, este poet în cea mai pură accepţiune a cuvântului. Lăsând la o parte Satirele, a căror primă parte este totdeauna de cel mai nobil avânt poetic, bucăţile sale lirice străbat sufletul ca o suferinţă divină, pe când forma încântă prin originalitatea profundă a elocuţiunii, în Freamăt de codru, S-a dus amorul, O mamă, dulce mamă, în mai toate micile bucăţi, ce par rimate cu părere de rău, - aceeaşi artă nespusă. Tresărind scânteie lacul / Şi se leagănă sub soare; / Eu, privindu-l din pădure, / Las aleanul să mă fure / Şi ascult de la răcoare / Pitpalacul. Nimeni nu ar putea să exprime, în altă materie, eleganţa incomparabilă a acestor versuri. Poate Pastorala lui Mozart. E probabil că această poezie va rămânea, şi mâine, şi peste 50 de ani, peste două veacuri. Ea va onora timpurile noastre, mai mult decât orice altă acţiune strălucită. DUILIU ZAMFIRESCU, Câteva cuvinte critice 1916
| ISBN | |
| Număr ISBN | 9789736422294 |
| Alt sistem de control al numerelor | |
| Cotă | II 76340 |
| Limba resursei | |
| Limba textului | rum |
| Titlu / Menţiuni de responsabilitate | |
| Titlu | CORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu |
| Desemnarea gen. a materialului | Carte tipărită |
| Alte informaţii la titlu | Secolul XX |
| Numărul părţii | Vol.20 |
| Numele părţii | august - (fără dată precisă) 1915 |
| Publicare, distribuţie | |
| Data publicării | 2009 |
| Descriere fizică | |
| Desemnarea specifica a mat. | 303 p. |
| Titlu | |
| Titlu | CORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu : Secolul XX Vol.20 : august - (fără dată precisă) 1915 |
| Notă de rezumat/abstract | |
| Abstract/Sumar | Răsărit din masa anonimă a clasei mijlocii, fără predecesori şi fără urmaşi, omul acesta [Eminescu], care ar fi putut să onoreze orice timp şi orice popor, este poet în cea mai pură accepţiune a cuvântului. Lăsând la o parte Satirele, a căror primă parte este totdeauna de cel mai nobil avânt poetic, bucăţile sale lirice străbat sufletul ca o suferinţă divină, pe când forma încântă prin originalitatea profundă a elocuţiunii, în Freamăt de codru, S-a dus amorul, O mamă, dulce mamă, în mai toate micile bucăţi, ce par rimate cu părere de rău, - aceeaşi artă nespusă. Tresărind scânteie lacul / Şi se leagănă sub soare; / Eu, privindu-l din pădure, / Las aleanul să mă fure / Şi ascult de la răcoare / Pitpalacul. Nimeni nu ar putea să exprime, în altă materie, eleganţa incomparabilă a acestor versuri. Poate Pastorala lui Mozart. E probabil că această poezie va rămânea, şi mâine, şi peste 50 de ani, peste două veacuri. Ea va onora timpurile noastre, mai mult decât orice altă acţiune strălucită. DUILIU ZAMFIRESCU, Câteva cuvinte critice 1916 |
| Nivel set | |
| [nedefinit] | ROISBJI#5bb8f2a884628c9b |
| Titlu | CORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu : Secolul XX |
| [nedefinit] | ROISBJI#5bb8f2a884628c9b |
| Titlu | CORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu : Secolul XX |
| Caracteristicile rubricii | |
| Element de intrare | monografie |
| Alte clasificări | |
| Alte clasificări - Numărul clasei | 821.135.1 |
II 76340
CORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu : Secolul XX.- , 2009.
303 p..
Răsărit din masa anonimă a clasei mijlocii, fără predecesori şi fără urmaşi, omul acesta [Eminescu], care ar fi putut să onoreze orice timp şi orice popor, este poet în cea mai pură accepţiune a cuvântului. Lăsând la o parte Satirele, a căror primă parte este totdeauna de cel mai nobil avânt poetic, bucăţile sale lirice străbat sufletul ca o suferinţă divină, pe când forma încântă prin originalitatea profundă a elocuţiunii, în Freamăt de codru, S-a dus amorul, O mamă, dulce mamă, în mai toate micile bucăţi, ce par rimate cu părere de rău, - aceeaşi artă nespusă. Tresărind scânteie lacul / Şi se leagănă sub soare; / Eu, privindu-l din pădure, / Las aleanul să mă fure / Şi ascult de la răcoare / Pitpalacul. Nimeni nu ar putea să exprime, în altă materie, eleganţa incomparabilă a acestor versuri. Poate Pastorala lui Mozart. E probabil că această poezie va rămânea, şi mâine, şi peste 50 de ani, peste două veacuri. Ea va onora timpurile noastre, mai mult decât orice altă acţiune strălucită. DUILIU ZAMFIRESCU, Câteva cuvinte critice 1916.
ISBN 9789736422294
035 __ $aII 76340
101 0_ $arum
200 0_ $aCORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu $bCarte tipărită $eSecolul XX $hVol.20 $iaugust - (fără dată precisă) 1915
210 ## $d2009
215 __ $a303 p.
299 __ $aCORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu : Secolul XX Vol.20 : august - (fără dată precisă) 1915
330 __ $aRăsărit din masa anonimă a clasei mijlocii, fără predecesori şi fără urmaşi, omul acesta [Eminescu], care ar fi putut să onoreze orice timp şi orice popor, este poet în cea mai pură accepţiune a cuvântului. Lăsând la o parte Satirele, a căror primă parte este totdeauna de cel mai nobil avânt poetic, bucăţile sale lirice străbat sufletul ca o suferinţă divină, pe când forma încântă prin originalitatea profundă a elocuţiunii, în Freamăt de codru, S-a dus amorul, O mamă, dulce mamă, în mai toate micile bucăţi, ce par rimate cu părere de rău, - aceeaşi artă nespusă. Tresărind scânteie lacul / Şi se leagănă sub soare; / Eu, privindu-l din pădure, / Las aleanul să mă fure / Şi ascult de la răcoare / Pitpalacul. Nimeni nu ar putea să exprime, în altă materie, eleganţa incomparabilă a acestor versuri. Poate Pastorala lui Mozart. E probabil că această poezie va rămânea, şi mâine, şi peste 50 de ani, peste două veacuri. Ea va onora timpurile noastre, mai mult decât orice altă acţiune strălucită. DUILIU ZAMFIRESCU, Câteva cuvinte critice 1916
461 _0 $1ROISBJI#5bb8f2a884628c9b $tCORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu : Secolul XX
461 _0 $1ROISBJI#5bb8f2a884628c9b $tCORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu : Secolul XX
608 __ $amonografie
686 __ $a821.135.1
| Barcode/Nr. Inventar | Număr/Ediție | Localizare | Regim resursa | Disponibil | Cota | |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1. | 894012 / 0894012 | D | Împrumut la sala de lectură | Da | II 76340 |
| Gestiune | Regim imprumut | Ex. | Acțiune |
|---|---|---|---|
| D | Împrumut la sala de lectură | 1 |
|
