collections_bookmark
Conținut în... (Nivel set)
CORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu : Secolul XX
9736420671
2004
Când a răsunat harfa noului poet, a fost pentru noi un nou, nemaiajuns, nemaigrăit, nemaiasemănat până atunci farmec, a fost o încântare ce încă nu bănuisem cu inimile noastre, a fost o înotare, o cufundare într-un deliciu fără de pereche, o voluptate sufletească dintr-o altă lume. Scriitorul acestor rânduri, cel puţin, poate să mărturisească, cum că numai de la Eminescu şi numai prin Eminescu a învăţat a simţi şi a gusta cu adevărat ce este poezia. Aproape tot ce se ritmase înaintea lui, sau se rima în acelaşi timp cu dânsul, era palid, sarbăd, rece, anost. Numai versurile lui calde, fermecătoare de formă ca şi de simţire, mergeau drept la inimă, o cucereau şi o transportau... Sfântă voluptate, sfinte transporturi ale vremurilor când nu ne mai săturam de armonia divină a frumuseţilor de cugetare şi simţire pe care nimeni încă nu ştiuse a le întrupa aevea în aşa vestmânt vrăjit ca acesta! Şi cu toate acestea, el părea adesea aşa de simplu, aşa de nemeşteşugit... Ion GORUN
| ISBN | |
| Număr ISBN | 9736420671 |
| Alt sistem de control al numerelor | |
| Cotă | II 76340 |
| Limba resursei | |
| Limba textului | rum |
| Titlu / Menţiuni de responsabilitate | |
| Titlu | CORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu |
| Desemnarea gen. a materialului | Carte tipărită |
| Alte informaţii la titlu | Secolul XX |
| Numărul părţii | Vol.1 |
| Numele părţii | 1901-1902 |
| Publicare, distribuţie | |
| Data publicării | 2004 |
| Descriere fizică | |
| Desemnarea specifica a mat. | 351 p. |
| Alte detalii fizice | [1] f. portr. |
| Titlu | |
| Titlu | CORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu : Secolul XX Vol.1 : 1901-1902 |
| Notă de rezumat/abstract | |
| Abstract/Sumar | Când a răsunat harfa noului poet, a fost pentru noi un nou, nemaiajuns, nemaigrăit, nemaiasemănat până atunci farmec, a fost o încântare ce încă nu bănuisem cu inimile noastre, a fost o înotare, o cufundare într-un deliciu fără de pereche, o voluptate sufletească dintr-o altă lume. Scriitorul acestor rânduri, cel puţin, poate să mărturisească, cum că numai de la Eminescu şi numai prin Eminescu a învăţat a simţi şi a gusta cu adevărat ce este poezia. Aproape tot ce se ritmase înaintea lui, sau se rima în acelaşi timp cu dânsul, era palid, sarbăd, rece, anost. Numai versurile lui calde, fermecătoare de formă ca şi de simţire, mergeau drept la inimă, o cucereau şi o transportau... Sfântă voluptate, sfinte transporturi ale vremurilor când nu ne mai săturam de armonia divină a frumuseţilor de cugetare şi simţire pe care nimeni încă nu ştiuse a le întrupa aevea în aşa vestmânt vrăjit ca acesta! Şi cu toate acestea, el părea adesea aşa de simplu, aşa de nemeşteşugit... Ion GORUN |
| Nivel set | |
| [nedefinit] | ROISBJI#5bb8f2a884628c9b |
| Titlu | CORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu : Secolul XX |
| Caracteristicile rubricii | |
| Element de intrare | monografie |
| Alte clasificări | |
| Alte clasificări - Numărul clasei | 821.135.1 |
II 76340
CORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu : Secolul XX.- , 2004.
351 p. : [1] f. portr..
Când a răsunat harfa noului poet, a fost pentru noi un nou, nemaiajuns, nemaigrăit, nemaiasemănat până atunci farmec, a fost o încântare ce încă nu bănuisem cu inimile noastre, a fost o înotare, o cufundare într-un deliciu fără de pereche, o voluptate sufletească dintr-o altă lume. Scriitorul acestor rânduri, cel puţin, poate să mărturisească, cum că numai de la Eminescu şi numai prin Eminescu a învăţat a simţi şi a gusta cu adevărat ce este poezia. Aproape tot ce se ritmase înaintea lui, sau se rima în acelaşi timp cu dânsul, era palid, sarbăd, rece, anost. Numai versurile lui calde, fermecătoare de formă ca şi de simţire, mergeau drept la inimă, o cucereau şi o transportau... Sfântă voluptate, sfinte transporturi ale vremurilor când nu ne mai săturam de armonia divină a frumuseţilor de cugetare şi simţire pe care nimeni încă nu ştiuse a le întrupa aevea în aşa vestmânt vrăjit ca acesta! Şi cu toate acestea, el părea adesea aşa de simplu, aşa de nemeşteşugit... Ion GORUN.
ISBN 9736420671
010
__
$a9736420671
035 __ $aII 76340
101 0_ $arum
200 0_ $aCORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu $bCarte tipărită $eSecolul XX $hVol.1 $i1901-1902
210 ## $d2004
215 __ $a351 p. $c[1] f. portr.
299 __ $aCORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu : Secolul XX Vol.1 : 1901-1902
330 __ $aCând a răsunat harfa noului poet, a fost pentru noi un nou, nemaiajuns, nemaigrăit, nemaiasemănat până atunci farmec, a fost o încântare ce încă nu bănuisem cu inimile noastre, a fost o înotare, o cufundare într-un deliciu fără de pereche, o voluptate sufletească dintr-o altă lume. Scriitorul acestor rânduri, cel puţin, poate să mărturisească, cum că numai de la Eminescu şi numai prin Eminescu a învăţat a simţi şi a gusta cu adevărat ce este poezia. Aproape tot ce se ritmase înaintea lui, sau se rima în acelaşi timp cu dânsul, era palid, sarbăd, rece, anost. Numai versurile lui calde, fermecătoare de formă ca şi de simţire, mergeau drept la inimă, o cucereau şi o transportau... Sfântă voluptate, sfinte transporturi ale vremurilor când nu ne mai săturam de armonia divină a frumuseţilor de cugetare şi simţire pe care nimeni încă nu ştiuse a le întrupa aevea în aşa vestmânt vrăjit ca acesta! Şi cu toate acestea, el părea adesea aşa de simplu, aşa de nemeşteşugit... Ion GORUN
461 _0 $1ROISBJI#5bb8f2a884628c9b $tCORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu : Secolul XX
608 __ $amonografie
686 __ $a821.135.1
035 __ $aII 76340
101 0_ $arum
200 0_ $aCORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu $bCarte tipărită $eSecolul XX $hVol.1 $i1901-1902
210 ## $d2004
215 __ $a351 p. $c[1] f. portr.
299 __ $aCORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu : Secolul XX Vol.1 : 1901-1902
330 __ $aCând a răsunat harfa noului poet, a fost pentru noi un nou, nemaiajuns, nemaigrăit, nemaiasemănat până atunci farmec, a fost o încântare ce încă nu bănuisem cu inimile noastre, a fost o înotare, o cufundare într-un deliciu fără de pereche, o voluptate sufletească dintr-o altă lume. Scriitorul acestor rânduri, cel puţin, poate să mărturisească, cum că numai de la Eminescu şi numai prin Eminescu a învăţat a simţi şi a gusta cu adevărat ce este poezia. Aproape tot ce se ritmase înaintea lui, sau se rima în acelaşi timp cu dânsul, era palid, sarbăd, rece, anost. Numai versurile lui calde, fermecătoare de formă ca şi de simţire, mergeau drept la inimă, o cucereau şi o transportau... Sfântă voluptate, sfinte transporturi ale vremurilor când nu ne mai săturam de armonia divină a frumuseţilor de cugetare şi simţire pe care nimeni încă nu ştiuse a le întrupa aevea în aşa vestmânt vrăjit ca acesta! Şi cu toate acestea, el părea adesea aşa de simplu, aşa de nemeşteşugit... Ion GORUN
461 _0 $1ROISBJI#5bb8f2a884628c9b $tCORPUSUL receptării critice a operei lui M. Eminescu : Secolul XX
608 __ $amonografie
686 __ $a821.135.1
| Barcode/Nr. Inventar | Număr/Ediție | Localizare | Regim resursa | Disponibil | Cota | |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1. | 893997 / 0893997 | D | Împrumut la sala de lectură | Da | II 76340 |
| Gestiune | Regim imprumut | Ex. | Acțiune |
|---|---|---|---|
| D | Împrumut la sala de lectură | 1 |
|
