299 __ $aCioran : ultimul om liber
975 __ $a821.135.1.09 $a929 $a082.1
955 __ $a1
200 __ $aCioran $bCarte tipărită $fAndrei Crăciun $eultimul om liber
700 _0 $aCrăciun, Andrei
010 __ $a9789734681969
035 __ $aII 91932
675 __ $a821.135.1.09Cioran, Emil
675 __ $a929Cioran, Emil
675 __ $a082.1Biografii romanţate
686 __ $a821.135.1
606 __ $alit. rom. - critică și istorie literară
606 __ $aCioran, Emil
608 __ $amonografie
101 __ $arum
210 __ $aIași $eBucurești $cPoliom $gArt Print $d2020
215 __ $a208 p.
225 __ $aBiografii romanţate
330 __ $a„Avea cinci ani şi se juca în marginea ţintirimului cu craniile morţilor şi se simţea liber, acela era paradisul, iar paradisul acela ia fost, cu anii, cu desăvîrşire interzis. Domnul Cioran privea Sena şi se simţea Iov. Cînd venise la Paris, se consolase cu ideea că va veni o zi în care îşi va zbura creierii. Bărbaţii adevăraţi se împuşcă în cap, nu în inimă. Bărbaţii adevăraţi nu iau pastile, bărbaţii adevăraţi nu se otrăvesc. Bărbaţii adevăraţi nu se spînzură. Bărbaţii adevăraţi nu sar pe geam de la etajul nouă, bărbaţii adevăraţi nu se aruncă în faţa trenurilor, ca Anna Karenina, bărbaţii adevăraţi nu îşi taie venele. Iată însă că în domnul Cioran crescu o poftă îngrozitoare să sară în Sena, ca un poet, să moară înecat în această apă puturoasă, care curgea indecent prin tot Parisul. Şi doar spectacolul grotesc al unei morţi cu public îl făcu săşi reprime pofta.”