010 __ $a9789735054847
035 __ $aII 90008
101 0_ $arum
200 0_ $aCele mai frumoase istorii $bCarte tipărită $fHerodot $gilustrații de Mihail Coșulețu $gtraducere de Adelina Piatkowski și Felicia Vanț-Ștef $gselecția textelor: introducere, note și glosar de Alexandrina Lițu
210 ## $aBucurești $cHumanitas $d2018 $eBucureşti $gMonitorul Oficial
215 __ $a551 p. $cil.
299 __ $aCele mai frumoase istorii
330 __ $aIstoriile lui Herodot sunt o intalnire cu originile culturii noastre, cu geneza unor concepte ca polis, politica sau democratie. Putem contempla destinul exemplar al unui popor mic care, desi dezbinat, va infrange cel mai puternic imperiu, dar care, devenit bogat si puternic, va cunoaste dezastrul unui razboi fratricid. Cititorul de azi va putea gusta exotismul Orientului, eternul mister al Egiptului si nemuritoarea poveste a razboaielor cu persii in paginile care evoca pentru intaia oara epopeea celor trei sute de hopliti de la Termopile, aroganta regelui Xerxes sau curajul lui Temistocle la Salamina. Primele traduceri in limba romana – incomplete – ale Istoriilor au aparut la inceputul secolului al XIX-lea. Talmacirea publicata de Adelina Piatkowski si Felicia Vant-Stef in doua volume (1961, 1964) si antologata in aceasta editie este prima – si pana acum singura – integrala din cultura romana. HERODOT (484–425 i. Cr.) s-a nascut la Halicarnas (actualul Bodrum), pe tarmul vestic al Asiei Mici, intr-o familie bogata. Impins de curiozitate, a strabatut toata lumea cunoscuta grecilor de atunci. A calatorit prin tinuturile din jurul Marii Negre, iar mai apoi a mers in Siria, traversand desertul pana la Eufrat si Babilon; a cutreierat Egiptul, coborand de-a lungul Nilului; a fost in Cirenaica, apoi a vazut Macedonia, Grecia, Sicilia si sudul Italiei. S-a stabilit la Atena, unde a fost apropiat de Sofocle si Pericle. Si-a sfarsit viata in colonia ateniana Thurioi, din sudul Italiei. Rodul acestor calatorii sunt Istoriile, admirate, dar si contestate inca din Antichitate: Cicero l-a numit „parintele istoriei“, iar Plutarh, „parintele minciunii“. Tucidide si Xenofon i-au folosit bogatul material istoriografic. Iosephus Flavius l-a invocat pentru corectarea unor inexactitati biblice. Autorii greci si latini ulteriori l-au considerat modelul ideal de istoric. Herodot a ramas o autoritate si in perioada crestina. Evul Mediu l-a uitat treptat, dar Renasterea l-a redescoperit, gratie traducerii in latina a Istoriilor, facuta de Lorenzo Valla la inceputul secolului al XV-lea. Opera sa a impulsionat dezvoltarea arheologiei si cercetarii istoriei Orientului in veacurile XVIII–XIX.
606 __ $aistoria antică
606 __ $aistoria Greciei antice
606 __ $aliteratura greacă clasică - scrieri istorice
608 __ $amonografie
675 __ $a94(3)".../-04"(093.3)
675 __ $a94(38)".../-04"
675 __ $a821.14'02-94=135.1
686 __ $a929/94
700 _0 $aHerodot
702 _0 $4trad. $aPiatkowski, Adelina
702 _0 $4trad. $aVanț Ștef, Felicia
702 _0 $4pref. $aLițu, Alexandrina
702 _0 $4il. $aCoșulețu, Mihail
975 00 $a94
975 00 $a(093.3)
975 00 $a(3)
975 00 $a".../-04"
975 00 $a94
975 00 $a(38)
975 00 $a".../-04"
975 00 $a821.14
975 00 $a-94
975 00 $a'02
975 00 $a=135.1