035 __ $aII 98590
299 __ $aCe gândeşte Dumnezeu? : puţină teologie
955 __ $a1
200 __ $aCe gândeşte Dumnezeu? $bCarte tipărită $fGabriel Liiceanu $epuţină teologie
700 _0 $aLiiceanu, Gabriel
010 __ $a9789735078898
675 __ $a821.135.1-4
675 __ $a211
675 __ $a21(0:82-4)
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rom. - eseuri
606 __ $aDumnezeu
606 __ $afilosofie religioasă
101 __ $arum
205 __ $aEd. a 2-a
210 __ $aBucurești $eBucurești $d2023 $gBookart Printing $cHumanitas
215 __ $a275 p.
330 __ $aDumnezeu nu stă cu ochii pe tine, nu e arbitrul vieții tale. Nu pedepsește, nu răsplătește. Este doar reper și idee. Doar tu stai cu ochii pe Dumnezeu, ca să poți apoi, având măsura a ce se cade și a ce nu, să stai cu ochii pe tine. Nimic din ce faci bun nu e menit să te salte în ochii lui și să sfârșească răsplătitor cu un loc călduț în rai. Totul, în raportarea la el, se petrece pentru a te întoarce la tine. Dumnezeu nu te judecă, ci te ajută să te judeci prin ochii lui, ca și cum ar fi și s-ar uita la tine. Dumnezeu e «banca din cer» în care ne-am depus tot capitalul moral. Dar nu e bine să crezi că ai, în contul transcendenței, mai mult decât ai. Tot ce primești primești prin ricoșeu din ideea orientativă de Dumnezeu. În tot ce faci. Tot prin el îți măsori derapajele și căderile; la limită, ticăloșiile de ființă neîngerească. Însă e tare greu să-ți reglezi de-a lungul vieții cântarul interior care-ți permite să nu trăiești cu o falsă imagine de sine. Neexistând un tribunal divin, nu vei primi niciodată un certificat de bună purtare. Lui Dumnezeu nu-i ceri, iar el nu-ți dă. N-ai cu cine negocia. Obligația care-ți revine la ieșirea din viață este – dacă te-ai uitat bine la el – să-ți fi numărat singur păcatele. — Gabriel Liiceanu