299 __ $aCapodopere în dialog
955 __ $a1
200 __ $aCapodopere în dialog $fAndrei Pleşu $bCarte tipărită
700 __ $aPleşu, Andrei
010 __ $a9789735078690
035 __ $aII 100008
675 __ $a7.072.3(100)
675 __ $a7.01(100)
686 __ $a7/77
608 __ $amonografie
606 __ $acritică de artă
606 __ $ateoria şi filosofia artei
606 __ $aartişti plastici
606 __ $aopere de artă (muzee europene)
101 __ $arum
210 __ $aBucurești $cHumanitas $d2023 $gBookart Printing $eBucureşti
215 __ $a218 p. $cil. color.
330 __ $aCândva, Leonardo nu va mai fi pentru noi decât ceea ce fiecare pictor, fiecare artist, devine până la urmă: un nume despre care povestesc cărțile, dar pe care muzeele, memoria vizuală a lumii l-au pierdut. Vom spune Leonardo cum spunem Apelles sau Polignot, fără ca vreo imagine să se mai asocieze în mintea noastră acestor nume. Și vom spune, poate, la fel, «pictură» cu sentimentul că ne referim la un dat arheologic, la o realitate defunctă, cu același sentiment, probabil, cum vom spune și «Veneția», și jungla Amazoanelor, și pictura etruscă și atâtea altele: lucruri minunate, din care nu va mai fi rămas decât nimbul. S-ar putea totuși ca, până și în asemenea momente, Gioconda să-i supraviețuiască lui Leonardo ca o emblemă a Paradisului pierdut: Paradisul pierdut al picturii... — ANDREI PLEŞU