010 __ $a9738697204
035 __ $aII 81412
101 0_ $arum
200 0_ $aCăderea după Cioran $bCarte tipărită $fIonel Necula
210 ## $aBucurești $cIdeea Europeană $d2005 $eBucureşti $gLumina Tipo
215 __ $a226 p. $cportr.
225 0_ $aIstoria mentalităţilor
299 __ $aCăderea după Cioran
330 __ $aCioran - un metafizician? Da, deşi, cum observase şi Fernando Savater, formula nu-l cuprinde stricto sensu, adică nu acoperă înţelesul tradiţional al termenului. Trecea drept un gânditor privat, provocator, scandalos chiar. Păstrase ceva din condiţia naeionesciană a metafizicii, dar, desigur, îi epurase toate prelungirile teologale. Ştim doar că la Nae Ionescu, metafizica avea şi o funcţie soteriologică întrucât provenea dintr-un dezechilibru fiinţial şi reprezenta „o preocupare pur omenească a acelora care şi-au ratat mântuirea şi care încearcă să se echilibreze în existenţă, în condiţia aceasta umană, printr-o înţelegere totală şi armonică a existenţei". Cioran e dispus să menţină ideea metafizică a dezechilibrului fiinţial (dintre suflet şi corp, dintre minte şi inimă, dintre imanent şi transcendent), dar în nici un caz şi funcţia mântuitoare, condiţia de refugiu compensator pentru cei ce-au eşuat în exerciţiul ascezei. Metafizica nu este o rezervă a misticii, ci mai curând anticamera ei. Orice sfânt eliberat de speranţe şi certitudini poate lua înfăţişarea unui cinic scârbit de lume. În felul lui, Diogene este un sfânt care a parcurs un traseu invers celui bătătorit de Iov.
606 __ $alit. rom. - critică și istorie literară
606 __ $aCioran, Emil
608 __ $amonografie
675 __ $a821.135.1.09Cioran, Emil
675 __ $a929Cioran, Emil
675 __ $a082.1Istoria mentalităţilor
686 __ $a821.135.1
700 _0 $aNecula, Ionel
975 00 $a821.135.1.09
975 00 $a929
975 00 $a082.1