035 __ $aII 96492
299 __ $aApus de soare ; Viforul ; Luceafărul
955 __ $a1
200 __ $aApus de soare ; Viforul ; Luceafărul $bCarte tipărită $fBarbu Delavrancea $gprefață și referințe critice de Oana Soare $gfișă biobibliografică de Lucian Pricop
700 _0 $aDelavrancea, Barbu Ştefănescu
702 __ $aSoare, Oana $4pref.
702 __ $aPricop, Lucian $4ed.
010 __ $a9786060910053
675 __ $a821.135.1-2
675 __ $a082.1Literatură română romantică
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rom. - teatru istoric
101 __ $arum
205 __ $aEd. a 3-a
210 __ $d2021 $aBucurești $cCartex 2000
215 __ $a303 p.
225 __ $aLiteratură română romantică
330 __ $aLa acest temperament histrionic prin excelenta, sa adaugam cultul lui Delavrancea pentru muzica simfonica si de opera – mediul in care traia familia scriitorului fiind unul eminamente artistic. Nu e o exagerare a spune ca Delavrancea isi auzea piesele – si nu doar replicile personajelor, ci toate efectele de zgomot (tunete, fulgere) care insotesc momentele dramatice (mai ales in Apus de soare), pentru a intensifica efectul asupra spectatorului. De aceea indicatiile scenice ale autorului ar trebui citite cu mare atentie: pentru ca avem astfel ocazia de a vedea cum gandea Delavrancea insusi – mare actor, ca orice mare orator – aparitiile eroilor, ca si fundalul sonor care sa-i insoteasca. Sa mai adaugam si certul talent plastic al scriitorului – manuscrisele sale au mereu desene pe margine, spre exemplu. Astfel ca tot Delavrancea era si primul care isi reprezenta mental piesele, fixandu-le in spatiu. Oana Soare