299 __ $aAlwarda : [versuri]
955 __ $a1
200 __ $aAlwarda $e[versuri] $fRuxandra Novac $bCarte tipărită
700 __ $aNovac, Ruxandra
010 __ $a9786069783306
675 __ $a821.135.1-1
675 __ $a082.1Anansi Blues
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rom. - poezie
101 __ $arum
210 __ $aBucurești $cEditura Pandora M $d2020
215 __ $a74 p.
225 __ $aAnansi Blues
330 __ $aCînd au găsit acel lac pe marte, am părăsit casa și ne­am mutat la hotel. Apoi apa a intrat în ziduri, a ajuns la firele electrice și eram deja departe, cu harta închisă, corpul clar. Familiile acoperă totul, protejează, dar familiile au fost învinse. Acum vin ajutoarele, le așteptam în zăpadă. Dacă se poate vorbiți cu supraviețuitorii, spuneți­le pe nume, întrebați­i despre ei. Sînt deja departe, știu numerele și muzica, sînt turiști, cu funcțiile dereglate, specii sidefii carnivore, platforme transparente răsărite după incendiu, în apa foarte mică sclipind printre stele. Apoi printr­un soare de iarnă, la ore incerte, biarritz, tanger, fes, rx, detroit. „Noutatea acestui volum e radicală. Ruxandra Novac abreviază și dezvoltă fragmente de limbaj, asumă și externalizează senzații, propune și revocă simboluri spontane cu aceeași naturalețe. Nu-mi amintesc, în ultimele decenii, vreun alt nume care să fi dat, în poezia noastră, sentimentul acut că pune la cale o lume. Nu un artefact, nu o butaforie, nu un terariu. O lume. " Cosmin Ciotloș