035 __ $aII 96650
299 __ $aAdam și Eva : [roman]
955 __ $a1
200 __ $aAdam și Eva $bCarte tipărită $e[roman] $fLiviu Rebreanu $gprefață de Ion Simuț $gfișă biobibliografică și referințe critice de Lucian Pricop
700 _0 $aRebreanu, Liviu
702 __ $aSimuţ, Ion $4pref.
702 __ $aPricop, Lucian $4ed.
010 __ $a9789731898735
675 __ $a821.135.1-31
675 __ $a821.135.1.09Rebreanu, Liviu
675 __ $a929Rebreanu, Liviu
675 __ $a082.1Seria Liviu Rebreanu
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 __ $alit. rom. - roman de dragoste
606 __ $alit. rom. - critică şi istorie literară
606 __ $aRebreanu, Liviu
101 __ $arum
205 __ $aEd. a 5-a
210 __ $d2021 $eBucurești $cEditura Liviu Rebreanu $aBucurești $gArtprint
215 __ $a288 p.
225 __ $aSeria Liviu Rebreanu
330 __ $aCu Adam si Eva (1925), romancierul anticipeaza o alta linie a prozei moderne, evidentiata mai cu seama in anii de dupa al Doilea Razboi Mondial: transfigurarea mitului, structura romanului-parabola. Ca in cazul altor opere, si aici avem de-a face cu un proces complex al genezei, ale carei radacini coboara – dupa marturisirile autorului – pana in 1918, intr-o intamplare aparent anodina, complicata cu drama conjugala a poetului St. O. Iosif, coleg si prieten cu Liviu Rebreanu. De la schema primitiva a unui roman nescris, Sarpele, ideea fatalitatii erotice isi incorporeaza doua alte motive, al „cuplului etern“ si al „vesnicei reintoarceri“. (Mircea Zaciu)